Revelaţiile mele

Legendă: a se citi cort în loc de cor. Nu e niciun cor p-aici, doar al vocilor din capul meu. Merci domnu'.

Şi eu când am revelaţii e de rău. La fel ca unii oameni am şi eu în averea mea, făcută cu mânuţele astea două şi sudoarea frunţii mele, una bucată căsuţă. Dacă eu nu mă laud, atunci cine? Şi-n căsuţa mea sunt cazaţi şi alţii, care consider eu că merită, ce fulgul meu, de pasăre de noapte, sunt o persoană inimoasă. Chirie nu le mai iau, mi-e de ajuns, că ne întreţinem reciproc, prin diverse discuţii şi uite aşa azi o vorbă, mâine cinci, aflu şi eu cuvinte noi şi m-apucă revelaţiile. Ştiu că sunteţi oameni minunaţi ca şi mine şi v-aţi dat seama deja că vorbeam despre căsuţa de mail, că doar p-asta am construit-o eu, corul in care locuiesc, l-am primit de la ajutoare. Acum, să vă spun despre ce revelaţii vorbesc, să nu ne întindem prea mult, că nimerim în alte tarlale. Aşa, am mai zis eu că nu înţeleg limbajul ăsta, până acum cinci minute mă întrebam ce caută consoana "p" la sfârşitul lui "da" şi "nu". Ei bine, acum ştiu, sau cel puţin ştiu la "nup". Da' hai că vă spun şi vouă, ca să nu daţi în clocot. Ştiaţi voi că-n fiecare dintre noi (sau cel puţin în cei ce folosesc termenul) zace câte un poliţist? Nu ştiaţi, că voi n-aveţi revelaţii d-astea "minunate", dar eu, eu zic că "Nup" vine de la ... tadammmm "neînceperea urmăriri penale". Hai că sunt dăşteaptă, când îmi dau seama şi de dap, vă anunţ, dar între timp, presimt că o să mai am şi alte revelaţii.