Pentru copilul din mine

Îi ştiu de o viaţă, când m-am născut eu, ei erau deja aici şi totuşi, azi mi-am dat seama că pe ea nu o cunosc. Ce-i drept, nu au fost ai mei, mereu sor'mea îmi spunea "să nu te atingi de Nucu şi Nana", recunosc, pe Nucu îl mai furam, când nu era ea acasă, dar pe Nana nu prea o suportam, mi se părea încrezută şi aveam impresia că din cauza ei ştie sor'mea tot ce fac, dar azi, azi, după 32 de ani de viaţă, descopăr că Nana e defectă. Nana are funduleţul în faţă si orice i-ai face nu o poţi repara. Săraca Nana, degeaba a fost încrezută, că tot Nucu e mai frumos.

De ce îi cheamă aşa? Nu ştiu, din cauza celor de i-au fabricat, aşa scrie pe ei. Unde am dat de ei? Unde am dat şi de poza de mai jos şi-am întrebat-o pe mama "ce faci femeie, mă pui la perete?" (copil fiind (încă),acum învăţ cuvintele, sunt la stadiul în care mama e femeie, fată, capelli bianchi şi alte epitete ), "nu, dar mi-e dor de perioada aia, de sor'ta, de mamaie şi chiar de tine, deşi nu am petrecut mult timp împreună", aşa că special pentru mama, mă fac de râs ... iar:

Aş vre să fiu copil, măcar o zi, măcar o oră.

Mihaela Runceanu - Sa fim copii

A fost odată

23 August, fosta zi Naţională a României, defilare, fanfară (măncat lamâie-n grup organizat, că poate salivează trompetistul, ne acostează miliţianul "bă, vă spun lu' tactu'", "păi de la ei (c-avem taţi diferiţi) am învăţat"), pădure, căluşei, lanţuri, tractoraşe, bărci, hidrobiciclete, titicar, halviţă în coşuri de nuiele (săltată de acelaşi miliţian, transformată în puişori, de nesătui ce suntem, pentru a nu da altora), căsuţe, spectacole, scenă, etc. Amintiri, acum nu mai e nimic, deşi de curând, exista "hanul refăcut". Partea urâtă: dimineţi pierdute la cozi (nerăbdare, calci piţi- că erau şi pe vremea aia pe picior şi spui "pardon", c-aşa fusei crescută, piţi-" întâi mă calci si apoi spui?", iar tu-i dai replica (doar ai fost diferită de mică): "şi ce? vroiai să te calc întâi şi apoi să-ţi spun pardon?" şi uite-aşa devii o mică vedetă, printre pensionari, drumuri la Bucureşti după mâncare (unde Piaţa Amzei e văzută ca hamsii de unii dintre noi), de ziceai că biata Zambilica, e mai ceva ca rata de 13 şi-un sfert, plină cu muncitori, pâine luată pe raţie (cu traseul adecvat: întâi pe la cizmărie- că miroase frumos, apoi pe la vulcanizare- că ne amuză bunicul acela "Şalvari, azi ai ochii albaştrii, mâine?") , discuţii la colţul casei intre Dili şi Dili (că aşa-i codul), Vocea Americii şi Europa liberă, etc.
23 August 1944- regele anunţa ieşirea României din războiul contra Naţiunilor Unite, iar Antonescu era arestat.
Sunt multe amintiri plăcute (pentru mine) de pe vremea aia, poate pentru că au corespuns cu perioada copilăriei mele, dar şi unele neplăcute, am vrut doar să-mi amintesc în felul meu. Tocmai d-aia, n-am să postez o melodie comunistă, ci o melodie, pe care o auzeam tot timpul in difuzoarele celor de la lanţuri şi care mă innebunea.