Mai întâi, nu știu cum se face, dar are unul o știre, o au toate televiziunile apoi. Ce mai contează, că-i din Evul Mediu, a dat-o unul, s-o preluăm toți.
Mai apoi, mă adresez ălora, de-au prins perioada de „practică agricolă” înainte de 1989
și puțini ani, după. Mai ales celor de la sat. Nu știu, cum era la voi, dar la noi, la sat, ne duceau în practica agricolă, din clasa a treia. Nu, nu-n practica aia cu deplasare, cum a prins Sor la liceu și mergeam s-o vizitez (la Tufeni, la Urlați), nu. Pe noi din a treia, ne luau la struguri, la cartofi, la sfeclă, la mere, la porumb. Da, recunosc, uneori stăteam pe rândul de vie și jucam Bricegușul sau Salam și eram pontați cu două găleți în loc de una, dar și munceam. Căldură, ploaie, nu conta. Practica era practică. Ne adunam în curte școlii, la careu (deși, când mergeam la struguri, pe deal la noi sau la mere. în localitatea vecină, vreo 4 kilometri, pe jos, nouă, ăstora din deal, ne venea mai ușor să ne vedem direct la locul de „muncă”, dar nu, doi kilometri către școală, apoi alți doi la vie), plecam în coloană organizați, ajungeam la locul faptei și-acolo prima era pauza de masă și odihnă, dupa atât mers. Știți ce mâncam? Deja-i simt gustul: șuncă, ceapă de apă, murături, pate uneori, ouă fierte. Știți cum mâncam șunca? Da, tăiată. Cu ce o tăiam? Cu ce tăiam și conservele, ați ghicit, cu cuțitul. Știți cu ce tâiam strugurii? Tot cu cuțitul. Știți cu ce jucam bricegușul și salam? Da, tot cu cuțitul. Știți cu ce tăiam cocenii? Cu secera.
Și n-aveam nevoie de psiholog nici atunci, nici când aveam vreo piesă de teatru, sângeroasă, la școală.
Nu de alta, dar mă săturai de știrea asta, de mă luă cu greață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu