Sărac din virgulă de vedere material.
Andreea e un copil fantastic (precum toşi copiii). Andreei, dacă sunt la 500 de metri de casă şi-i spun că am nevoie de mătura de casă, nu de cea de curte, mi-o aduce imediat.Dacă-i zic că vreau sarea grunjoasă, nu-i problemă, o găseşte, strigă, întreabă, dar se descurcă. Doar că (pentru că musai există), Andreea, dacă e cineva la mine, nu bea, nu mănâncă, deoarece "am şi eu acasă", în rest nu-i problemă, mănâncă orice fac (între noi fie scris, biata de ea).
Într-una din zilele trecute, pe când Ioana (o altă fetiţă, că doar nu era băieţel) se afla în custodia mea:
- Unde te duci băi Andreea?
- Mă duc acasă, să beau apă.
- Am şi eu apă.... ăăă...ăăă , că dusă a fost.
- Da', ce băi Andreea noi n-aveam apă_ întreabă mama, după nici două minute, când a revenit.
- Ce băi, a ta avea altă culoare?, o-ntreb şi eu
- Era tot gri, dar noi suntem mai bogaţi, noi avem trei maşini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu