Si uneori (mai mereu) m-apucă întrebările (asta se-ntrebau si cei de la UPC "de ce nu, domnă?". Da, da, dcn, dacă ăsta-mi e numele).
Şi, dacă tot m-apucă, de ce nu vi le-aş adresa şi vouă.
Sunt momente-n care ai nevoie de putere. De putere fizică, nu de "marile puteri din stat" (deşi, să recunoaştem, ai relaţii la putere, eşti bine). Şi te zbaţi, şi loveşti, apar şi-amici, care te-ncurajează să dai cu sete. Eeee, asta e: de ce cu sete? De ce nu cu foame? Să ai o foame d-aia de haită, nu de lup, să dai cu ea? Eeee, parcă e altfel, parcă simti cum se termină totul mai repede.
Acum, sincer, de sete rezist mai mult decât de foame, aşadar, eu sigur dau de foame.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu