Să revin: dacă până la sfârşitul lui Mai, nu mă îngraş 2 kg, mă rad pe cap.
Să nu începeţi cu "e uşor să slăbeşti, e mai greu să te îngraşi", că m-au terminat psihic deja alţii.
vineri, 30 aprilie 2010
Am zis-o, sper să nu o fac
Dacă până la sfârşitul lui Mai nu mă îngraş 2 kg, am să devin Sinead O'Conor. Staţi aşa, nu plecaţi şi luaţi mâinile de la urechi, nu am de gând să mă lansez prin lumea asta muzicală şi nici n-am s-o fac vreodată. M-au suportat unii în tinereţe la vreo două nunţi şi-au rămas fără invitaţi. Bine, n-am cântat de cât vreo două melodii populare şi-am predat microfonul apoi, să poată reveni nuntaşii cu darul. Sunt realistă, când vreau să mă fac de râs, mă fac, nu trebuie să accept oferte ca cele de anul trecut "învaţă 10 manele şi om te fac". Mai bine rămân oamă, aşa cum sunt, decât să învăţ 10 manele, mai bine îmi colorez pereţii cu roşu şi le testez rezistenţa, dându-mă singură cu mintea (sau ce am eu în cap) de ei.
Mereu ceilalţi sunt vinovaţi
Ce vrei aia primeşti, ce cauţi nu găseşti întotdeauna, dar eu m-am săturat să tot primesc link-uri peste link-uri către nu ştiu ce film cu aia mică, blondă, ce şi-a luat bătaie de la domnul sensibil, pe care l-a înşelat. Aţi înţeles despre cine vorbesc, nu-i nevoie să vă explic, dar chiar nu există alte subiecte? Chiar la orice terasă trebuie să auzi numai despre ei, sau mai nou, despre fata aia înaltă şi cu soţ pitic, ce s-a iubit nu ştiu pe unde, cu nu ştiu ce gentelman d-ăsta englez (gentelman pe naiba, ai babardit o femeie, treaba ta şi a ei, nu te apuci să te lauzi)? Cred că la tv e mult mai dezbătut subiectul, de ştie până şi ţa Veta din colţul uliţii, că blonda şi-a luat nu ştiu ce upercut, de ar fi invidios şi Bute. Dacă ele aşa au ales să-şi facă reclamă, sunt fraiere, părerea mea, dacă totuşi au făcut ceva, iar sunt fraiere, puteau să se plimbe şi pe Pluto şi nimeni să nu ştie.
1.N-am prea mulţi prin mess-ul ăla, dar promit că, dacă mai primesc un singur link, către nu ştiu ce ştire d-asta, expeditorul merge în căsuţa roşie.
2. Crezi că nu se poate să asculţi radio-uri unde n-ai să auzi despre "vedetele" astea, de mai sus? Sau televiziuni? Se poate.
3. E musai să-mi cumpăr cât mai urgent alte căşti.
4. Să fim serioşi, câţi şi câte dintre cei ce discută despre ăia de mai sus, nu-i invidiază? Câţi stau ore întregi şi lungesc o sticlă de o jumătate de litru de bere, până i se duce şi ultima bulă de acid, numai pentru a dezbate subiectul? Pe când ei n-au bani nici de o ciungă.
5. La fel şi cu televiziunea şoricelului. Aproape nimeni nu se uită, dar toţi ştiu ce s-a întâmplat.
6. Cică astea sunt frustrări
7. D-aia nu mai pot trăi fericiţi cei de mai sus, pentru că-şi dau cu părerea toţi prin magazine, terase, chioşcuri, bodegi, baruri şi alte locaţii.
8. Sunt atâtea lucruri interesante, pe lângă care trecem zilnic, doar pentru că noi căutam altceva.
9. Aproape toată lumea blamează televiziunile şi ceea ce oferă ele, dar aproape toată lumea ştie emisiunile, în care se promovează scandalurile.
10 Cine e vinovat? Nimeni, toţi dau vina pe ceilalţi, iar ceilalţi pe alţii şi tot aşa. Toţi ne lamentăm şi aşteptăm ceva, ceva făcut de alţii, dacă se poate, numai noi să nu depunem efort.
11. Sigur aveam şi altceva de scris, dar odată cu înaintarea în vârstă îşi face apariţia şi uitarea.
12. Cred că e uşor de comentat dintr-un şezlong, fotoliu, pat, scaun sau chiar stând turceşte, în camera mare.
13. Capra vecinului trăieşte, în ciuda faptului că mulţi nu vor.
Şi totuşi
încep să cred că m-am născut când trebuia.
De când au început piticii să îşi instaleze tabăra în căpşorul meu şi-au mai invitat şi vocile alea, de se contrazic între ele, am zis că trebuia să mă nasc pe vremea lui Ilie Moromete şi eventual să fiu şi o rudă de a lui (nu cred că au apărut chiar toate rudele în roman), numai că în ultima vreme am realizat, că spre binele meu, m-am născut exact când trebuia.
Următorii copii sunt crescuţi, de aceleaşi, ce într-un fel sau altul, m-au crescut pe mine:
unul de bunică, adică verişoara mea (da, s-a măritat la 17 ani cu ungurul- frumos ungur şi de treabă, păcat că l-a nimicit "nemernica", dar tot prahovean a rămas- şi la 18 a născut. Fiică'sa (ce rudă îmji e?) a procopsit-o de tânără cu un nepot şi uite acum, la vârsta de 4 ani jumate, ce-i face bunica:
Bancul de Vineri
Un batrin si o batrina se cunosc intr-o casa de batrini. Dupa un timp, in care s-au cunoscut mai bine, ii spune batrinul:
− Noi sex nu mai putem face, dar cel putin vrei sa mi-o tii in mana?
– Da, desigur! raspunde batrina.
Si de atunci, seara de seara, pe o banca in parc, i-o tinea batrina in mina. Dupa un timp, a disparut batrinul si batrina era ingrijorata, ce i s-o fi intimplat! L-a cautat prin gradina si deodata, l-a vazut pe o banca cu alta batrina… care i-o tinea si ea in mina. Enervata, striga batrin:
– Ce are femeia asta si nu am eu? La care batranul, fara ezitare:
– Parkinson!
− Noi sex nu mai putem face, dar cel putin vrei sa mi-o tii in mana?
– Da, desigur! raspunde batrina.
Si de atunci, seara de seara, pe o banca in parc, i-o tinea batrina in mina. Dupa un timp, a disparut batrinul si batrina era ingrijorata, ce i s-o fi intimplat! L-a cautat prin gradina si deodata, l-a vazut pe o banca cu alta batrina… care i-o tinea si ea in mina. Enervata, striga batrin:
– Ce are femeia asta si nu am eu? La care batranul, fara ezitare:
– Parkinson!
joi, 29 aprilie 2010
Dacă ai răspunsuri, scrie-le
1.Dacă ai două mâini şi ambele sunt ocupate, una cu o pungă de pufuleţi desfăcută, alta cu plimbatul pufuleţilor din punga desfăcută, până la gură şi ca bonus şi o cameră foto, unde pui punga de pufuleţi numărul doi, ţinând cont că nu ai buzunare sau sacoşe?
2. Dacă mergi vreo 4 km pe o stradă circulată şi din 10 maşini, care trec pe lângă tine, 8 conducători au probleme la claxon, ce faci?
3 Dacă mergi în continuare şi le dai impresia că eşti gravidă şi ei tot claxonează, ce crezi?
4. Dacă eşti patron la o anumită firmă ce se ocupă cu anumite servicii şi ai şi numărul de telefonul public, de ce trebuie să răspunzi la o întrebare decentă cu "p@#$ mea, n-are nimeni apă"?
Răspunsurile mâine, câştigătorii vor primi o pungă de pufuleţi, cu surpriză sau fără, cum doresc ei.
21:55- Pentru că MadMe e fată deşteaptă, comentariile la această aberaţie se acceptă mâine şi vor veni împreună cu răspunsurile corecte.
30 Aprilie, ora 8:15 datorită intervenţiei publicului neascultător, adevărul va ieşi la suprafaţă abia Duminică.Răspunsurile au fost oprite tocmai când urmau a fi postate.
Intrebare
Care e masculinul la caracatiţă? Că e musai să aflu. E o chestie de viaţă şi de lună plină.
Bunul simţ îl ai, nu ţi-l dă nimeni
Decât să depui efort să laşi o femeie gravidă, mai bine îţi iei un pensionar. Asta în cazul, în care trece proiectul ăsta mai departe. Părerea mea, nicio lege din lume nu impune bun simţ, sau compasiune sau alte simţăminte. Ori îl ai, ori nu, precum un pensionar poate să fie deschis la minte şi altul închis. Dar, asta se întâmplă, când trăieşti, într-o ţară, unde toate merg excelent şi parlamentarii n-au ce face şi se gândesc de pe acum, la viitoarele campanii, conştienţi fiind că majoritatea votanţilor sunt pensionari, se dau şi ei bine, pe lângă cine prinde. Sufăr de imaginaţie bogată şi deja prevăd următorul dialog:
Gheorghe: mă Ionae, hai mă să votăm cu ăia
Ion: ce zici bre acolo? Votăm cu ăilalţi, că ne-au lăsat să fim primii.
Gheorghe: da, mă boule, primii la coadă, dar pe ce cumperi mă? Că pe piei atârnate nu ne dau şi primii noştri bani se duc la medicamente şi impozite. Oricum acolo suntem primii mereu. Dacă omul vrea să fie om e şi fără legea lor.
D-aia îmi plac bătrânii, pe care îi cunosc eu, 90% sunt Gheorghe, restul sunt Ion.
Gelozie egal nesiguranţă
Nu înţeleg unii oameni, nici ei pe mine, deci suntem mulţumiţi cu toţii. Numai că nu înţeleg tipul acela de bărbaţi sau femei, ce fac glume la serviciu, cu alţii de sex opus, dar spun la un moment dat "dacă apare jumătatea, sfertul sau treimea mea să nu mai glumeşti, că apoi am scandal". Poate că sunt dusă cu pluta pe Bistriţa, dar asta nu înseamnă că nu eşti corect? Faci glume cu tentă sexuală sau nu şi-acasă ce faci? Îi spui spăşit/ă "vaaaiii, dacă ai vedea cum J glumeşte cu Ţ". Pentru mine, ori glumeşti, ori nu, de tine depinde până unde merge gluma, iar când spun glumă, mă refer la anumite cuvinte, nu pipăieli sau alte cele, altfel e ca şi cum ai zice că eşti cineva, dar eşti altcineva de fapt.
Şi nu înţeleg nici geloziile prosteşti.
Am un coleg, ce alaltăieri a sosit la serviciu cu taxi-ul şi pe lângă el şi alţii. Le-am dat nişte maşinuţe de ciocolată, mi-au zis că nu puteam alege mai bine momentul, că abia au cu ce pleca noaptea. Motivul? I-a pitit nevasta cheile de la maşină, pentru că lucrează cu femei şi ajunge târziu acasă. Nu ştiu ce e în mintea ei, dar dacă vrea să joace huţa huţa cu vreo femeie, nu-l împiedică faptul că nu are cheile de la maşină, i-am dat şi-un sfat, lui, nu ei. Şi poate or să-mi sară în cap multe femei d-astea, dar i-am zis "mă, dar eşti prost, în locul tau m-aş duce mult mai târziu în seara asta, să-i arăţi că fără maşină îţi ia mult mai mult să străbaţi o pădure, să circuli un pic pe DN şi să traversezi şi un municipiu apoi". Cred că în mare parte m-a ascultat, ţinând cont că pe la miezul nopţii o altă colegă mă suna să-mi spună ce de ceva vreme stăteau toţi trei, într-o staţie de autobuz. Am adormit râzând, mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat, dar dacă o să sosească bătut la serviciu, am să ştiu motivul, pentru că-n staţie nu aşteptau niciun autobuz, ci aşteptau să sune nemernica, pentru că staţia, în care poposeau era de fapt capătul traseului şi se afla la doar 2 minute, de casa respectivului.
Am o colegă, măritată. Am mai multe, dar ea e specială, toată ziua face glume d-astea, dar seara ne previne de fiecare dată "când vine G, să vă potoliţi".
Nu înţeleg tipul ăsta de oameni, dacă cineva vrea să înşele o face şi legat de mânuţă şi cu lacăt şi centură de castitate şi tot, precum nişte glume oarecare nu duc la înşelăciune, n-ai de ce să te ascunzi, că doar nu îţi ţii în palmă anumite părţi de corp. Bine a zis musiu Fritz cândva "pentru un dans, un zâmbet, o vorbă n-ai de ce să fii gelos", doar că trebuia să le spună la mai mulţi, nu doar nouă.
Mi-e dor
Câteodată m-apucă dorul de copilul, ce vroia să devină actor sau de tânăra, ce a vrut să fie măicuţă. Îmi trece repede, dacă nu mi-ar trece, m-ar sfârşi, dorul macină încet şi sigur, da'-mi trece doar aşa:
"Dansul, dansul e normal la vârsta mea"
Parafrazând o melodie. Cu toate astea, cred că e normal oricând, mai ales azi, că-i ziua internaţională a dansului. Poţi încerca, nu durează mult, nu doare, e simplu şi nu trebuie să îţi iasă, cum le-a ieşit lor. De fapt nu-i musai să dansezi pe asta, o poţi face pe orice gen de muzică, sau fără muzică, doar dansează pentru tine.
miercuri, 28 aprilie 2010
De ce?
De ce au unii oameni impresia că, dacă ei nu-mi specifică, eu cred că sunt mai mulţi? De ce aud mai mereu "eu una/unul..."? Or crede, că eu sunt cu vodca-n sânge mereu şi îi văd dublu sau triplu? De ce trebuie să-mi spună că e doar una? De ce naiba cred că eu văd două? Şi de ce niciodată nu-mi spun eu, treişpe (că poate au ele senzaţia asta de multiplă personalitate)?
De ce nu vii când castanii înfloresc?
E o romanţă (o asculţi aici, dacă vrei), dar d-aia îmi place primăvara, pentru că la început e gri, apoi încet, încet devine colorată. Pentru că ieri treceai şi nu era nimic, iar azi:
şi mâine va fi şi mai colorat.
Dac-am promis
V-amintiţi că mă întrebam eu cândva, de ce se văruiesc pomii doar cu alb?
Uite că nu-i musai, poate să fie şi altă culoare, că aşa vor ei:
Ca să se asorteze cu gardul, ca să se asorteze cu florile, habar n-am, dar aşa au vrut ei.
Şi ca să nu fie mai prejos şi să demonstreze că şi la vârsta respectabilă (tot n-am aflat la cât începe, dar cică şi cei cu liliacul şi domnul cu ideea asta, o au) ai idei, uite cum se plantează o salcie, într-o veche salcie. Ai nevoie de o veche salcie, de o găleată de pământ şi de nişte scânduri:
Scuze pentru calitatea pozelor, făcute datorită unei prostii din mintea mea. Nu pot să mă schimb, nu pot şi nici nu vreau, dar am un pitic special, ce mă face să promit rar, să nu dezamăgesc, dar dacă promit fac orice să-mi ţin promisiunea şi cum Duminică promisesem că merg la cimitir, n-a mai contat că a intervenit altceva, la ora 20:35 intram pe poarta cimitirului.
marți, 27 aprilie 2010
Numele lor, pe toate caroseriile
Uite, măi Georgi (ştiu că ţi s-a spus atunci să citeşti aici, poate ţi se va zice şi azi), dacă nu cunoşti un om şi n-ai înţeles nimic, poate îţi dai seama acum că n-ai să mă vezi niciodată cu un om, ce are aşa ceva pe maşină.
Mai bine mică
Zice Nea Costache cum că acum ar trebui să mă dau mare, dar prefer să rămân mică, sau cum toţi se dau rotunzi, eu prefer să mă dau pătrată.
1. Ai o poreclă?
Una?! Am multe. Primele cred că au fost cele din faza de bebeluş, pe care eu nu le-am reţinut, apoi cred că a fost Vasilică-alint din partea unor OAMENI. Restul şi în ordine cronologică sunt scrise aici, ce am uitat să spun atunci au fost: Sharika (după o melodie a Silviei Dumitrescu), Shakira (după nişte dansuri), Sorel(nu cel cu "paloşul gros şi capul chel", ci pentru că-s sora surorii mele-logic, şi-aşa mi-a rămas şi azi)
2. Unde locuieşti?
Aici
3. Ce înălţime ai?
Exact cât aveam nevoie acum câţiva ani, ca să mă fac miliţiancă :)Momentan n-am crescut, n-am dat înapoi, dar câteodată sunt mai înaltă cu 6-12 centimetri, depinde de încălţări sau chiar cu vreo 1,70-1,80 depinde cine mă plimbă în spinare.
4. Ai zi onomastică?.
Logic, am nume de judeţ şi municipiu
5. Cu ce te ocupi?
Cu mai multe
6. Ai fraţi sau surori?
O soră mai mare, care are aceeaşi părinţi ca mine şi habar n-am, dacă tata imi face vreo surpriza sau nu şi mai am pe undeva vreun frate.
7. Limba maternă?
Am şi paternă, dar mai bine o folosesc pe a mea, e mai ascuţită şi în română spune multe.
8. Limbi vorbite?
Dacă zic l.... nu-i frumos, nu? Păsăreasca (ştiu să-mi spun numele na-pa-di-pi-a-pa -dacă pe mine, m-au păcălit în copilărie, asta e, am rămas păcălită sau păcălice), limbajul bebeluşilor şi parcă mai erau câteva, cât să mă descurc pe alte meleaguri.
9. Colecţii?
Două clasoare de timbre, ce datează din veacurile trecute, din copilăria mea. Şi tot de atunci nişte şerveţele, nelipsitele surprize de la gume, ambalaje de ciocolată şi vederile cu vedete.
10. Număr la pantofi?
Identic cu cel de la papuci, dar nu mereu acelaşi, nu ştiu ce fac ăştia la încălţăminte, de variază picioruşul meu aşa 36, 37 şi chiar 38.
11. Şcoli absolvite?
Le-am absolvit, da.
12. Materia preferată?
De la şcoală sau e vorba de materia primă de la ceva? La şcoală sportul, româna (ştiu că acum nu se vede) şi franceza.
13. Ce hobby-uri ai?
Multe
14. Bani de buzunar?
Şi de portofel.
15. Dorinţă?
Pitită
16. Vise?
Colorate
17. Număr norocos?
Nu cred în astea, dar dacă e pot zice că 13 nu mă afectează cu nimic..
18. Ai vrea să revezi…
Pe cineva, dar nu se mai poate acum poate când ma să ajung dincolo (pe mamaie).
19. Ai animale de casă?
De curte
20. Sentimentul cel mai preţuit?
Sentimente?Ce sunt astea?
21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
Când m-am născut.
Interogatoriu terminat, poate să preia oricine, dar ţin neapărat să văd la Iculici, nu neapărat răspunsurile, dar vreau să o predea zâmbetelor verticale, dacă se poate.
1. Ai o poreclă?
Una?! Am multe. Primele cred că au fost cele din faza de bebeluş, pe care eu nu le-am reţinut, apoi cred că a fost Vasilică-alint din partea unor OAMENI. Restul şi în ordine cronologică sunt scrise aici, ce am uitat să spun atunci au fost: Sharika (după o melodie a Silviei Dumitrescu), Shakira (după nişte dansuri), Sorel(nu cel cu "paloşul gros şi capul chel", ci pentru că-s sora surorii mele-logic, şi-aşa mi-a rămas şi azi)
2. Unde locuieşti?
Aici
3. Ce înălţime ai?
Exact cât aveam nevoie acum câţiva ani, ca să mă fac miliţiancă :)Momentan n-am crescut, n-am dat înapoi, dar câteodată sunt mai înaltă cu 6-12 centimetri, depinde de încălţări sau chiar cu vreo 1,70-1,80 depinde cine mă plimbă în spinare.
4. Ai zi onomastică?.
Logic, am nume de judeţ şi municipiu
5. Cu ce te ocupi?
Cu mai multe
6. Ai fraţi sau surori?
O soră mai mare, care are aceeaşi părinţi ca mine şi habar n-am, dacă tata imi face vreo surpriza sau nu şi mai am pe undeva vreun frate.
7. Limba maternă?
Am şi paternă, dar mai bine o folosesc pe a mea, e mai ascuţită şi în română spune multe.
8. Limbi vorbite?
Dacă zic l.... nu-i frumos, nu? Păsăreasca (ştiu să-mi spun numele na-pa-di-pi-a-pa -dacă pe mine, m-au păcălit în copilărie, asta e, am rămas păcălită sau păcălice), limbajul bebeluşilor şi parcă mai erau câteva, cât să mă descurc pe alte meleaguri.
9. Colecţii?
Două clasoare de timbre, ce datează din veacurile trecute, din copilăria mea. Şi tot de atunci nişte şerveţele, nelipsitele surprize de la gume, ambalaje de ciocolată şi vederile cu vedete.
10. Număr la pantofi?
Identic cu cel de la papuci, dar nu mereu acelaşi, nu ştiu ce fac ăştia la încălţăminte, de variază picioruşul meu aşa 36, 37 şi chiar 38.
11. Şcoli absolvite?
Le-am absolvit, da.
12. Materia preferată?
De la şcoală sau e vorba de materia primă de la ceva? La şcoală sportul, româna (ştiu că acum nu se vede) şi franceza.
13. Ce hobby-uri ai?
Multe
14. Bani de buzunar?
Şi de portofel.
15. Dorinţă?
Pitită
16. Vise?
Colorate
17. Număr norocos?
Nu cred în astea, dar dacă e pot zice că 13 nu mă afectează cu nimic..
18. Ai vrea să revezi…
Pe cineva, dar nu se mai poate acum poate când ma să ajung dincolo (pe mamaie).
19. Ai animale de casă?
De curte
20. Sentimentul cel mai preţuit?
Sentimente?Ce sunt astea?
21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
Când m-am născut.
Interogatoriu terminat, poate să preia oricine, dar ţin neapărat să văd la Iculici, nu neapărat răspunsurile, dar vreau să o predea zâmbetelor verticale, dacă se poate.
luni, 26 aprilie 2010
Cine e de vină?
Dacă majoritatea fetelor/femeilor spun că se înţeleg mai bine cu băieţii/bărbaţii,de ce între ele nu sunt capabile să se înţeleagă? Cine e de vină? Tot băieţii/bărbaţii, cred că spun ele, pentru că sunt diferiţi şi pentru că ei sunt de vină pentru toate.
P.S doar pentru fratele mai mare: dacă şi azi îmi dai răspunsuri academice la întrebările mele te pârăsc "dragă". Da, da cu tine vorbesc, închide jungla şi spune informaţii, pune şi tu o muzică bună şi "râzăreşte-te", că poate între timp aflu şi răspunsul al întrebarea ta " dacă atunci când aterizezi pe Lună se spune aselenizezi, cum se spune când aterizezi pe Soare?"
P.S doar pentru fratele mai mare: dacă şi azi îmi dai răspunsuri academice la întrebările mele te pârăsc "dragă". Da, da cu tine vorbesc, închide jungla şi spune informaţii, pune şi tu o muzică bună şi "râzăreşte-te", că poate între timp aflu şi răspunsul al întrebarea ta " dacă atunci când aterizezi pe Lună se spune aselenizezi, cum se spune când aterizezi pe Soare?"
duminică, 25 aprilie 2010
Atât de...
Azi noapte am visat că era cutremur, dar am visat atât de profund, încât simţeam că se zgâlţâie patul. Nu-i niciun bai, înainte visasem urât, atât de urât, încât simţeam că mă sufoc şi m-am trezit ţipând. Apoi am visat că au venit hoţii, dar atât de profund, încât m-am trezit strigând. Dimineaţă m-am trezit obosită şi m-am întrebat: "da' eu când am dormit?"
Azi, într-o revelaţie (nebună revelaţie, ca toate ale mele) mi-am amintit că acum un an a fost cutremur şi ce-am gândit eu? Triiinnccc, ia să dau cu spaima în populaţie, să-i zgândăr niţel, că merită, anul trecut m-au exasperat cu mass-urile lor, au trait cutremurul online şi mi s-a părut prea de tot să primesc "ieşiţi afară e cutremur". De parcă eu nu simţisem, de parcă eu n-am citit, după ce intrasem în casă. Cum să dau eu cu panica în ei? Simplu: căutat pe mess fostul coleg de şcoală şi reamintit: anul trecut, pe vremea asta, dădeai mesaje cu "dacă tot dormiţi afară, luaţi-vă şi umbrelă, la Râmnic plouă" sau "ştiu că a fost cutremur, dar nu mă panichez, dacă ajungeţi dincolo din cauza vreunui atac de cord, salutaţi-o pe mamaie".
Probabil că nu vă interesa asta.
Azi, într-o revelaţie (nebună revelaţie, ca toate ale mele) mi-am amintit că acum un an a fost cutremur şi ce-am gândit eu? Triiinnccc, ia să dau cu spaima în populaţie, să-i zgândăr niţel, că merită, anul trecut m-au exasperat cu mass-urile lor, au trait cutremurul online şi mi s-a părut prea de tot să primesc "ieşiţi afară e cutremur". De parcă eu nu simţisem, de parcă eu n-am citit, după ce intrasem în casă. Cum să dau eu cu panica în ei? Simplu: căutat pe mess fostul coleg de şcoală şi reamintit: anul trecut, pe vremea asta, dădeai mesaje cu "dacă tot dormiţi afară, luaţi-vă şi umbrelă, la Râmnic plouă" sau "ştiu că a fost cutremur, dar nu mă panichez, dacă ajungeţi dincolo din cauza vreunui atac de cord, salutaţi-o pe mamaie".
Probabil că nu vă interesa asta.
Din ciclul: sufăr de întrebărită
Dacă toată lumea ştie unde sunt creierii munţilor, poate ştie cineva unde îşi au şi organele sexuale. Nu de alta, dar să-i spun cuiva, care mi-a zis acum câteva zile că "mă ... în el de munte, eu vreau la mare"
Duminică egal poezie
Terra Nostra
Valeriu Cercel
Valeriu Cercel
| Pe undeva,-ntr-un colţ de infinit, Pe o planetă cu pământ şi ape, Cu miere şi cu lapte să se-adape, Trăia în pace omul, fericit, Alături de jivine, pasări, flori, Sub cerul veşnic liber plin de soare Fără a şti de taxe, poluare, Ori cât va fi benzina mâine-n zori, Până-ntr-o zi, din ginta nu ştiu cui, Când peste deal privind, un oarecare, I se păru că iarba îi apare Mai verde decât cea din jurul lui, Dând buzna peste ceilaţi, cu ciomege, Urmat de alţi zevzeci, ca nişte zmei, Luptând pentru pământ şi pentru zei Până acum, tot muşchiul fiind lege, Doar că de-o vreme facem câte-o pace Să construim statui pentru eroi Şi mai sofisticate arme noi Spre-a ne ucide mult mai eficace, Căci ne-ntrebăm, văzând aceste fapte, Noi oamenii de rând, noi truditori, Cum de pământu-acceptă-aşa orori Când am uitat de miere şi de lapte, Fiindcă Terra e îndurătoare Şi-atât de bună este ea cu toţi… Cât am fi noi de răi şi de netoţi, Ne-nghite…fără arme nucleare ! |
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Pupător încurător nu îţi garantează respectul
Ştiam că vine căldura şi începe haosul în zilele de Vineri, Sâmbătă şi Duminică, zilele, în care lucrez. Ştiam şi-am acceptat, eu am făcut alegerea asta şi nu mă plâng, doar că programul nu mi-l face nimeni sau doar şeful, dar în prealabil mă şi întreabă.
Totul a început ieri seară, când o parte dintre colegi au fost anunţaţi, că şi astăzi merg la serviciu. N-au zis nimic, dar când l-au văzut pe şeful l-au asaltat zâmbitori "dar asta mică? Trebuie să vină şi asta mică sefu". Credeţi-mă în momentul ăla, dacă puteam îi plesneam, cât erau ei de mari. Norocul lor, că mă aflam la o distanţă apreciabilă şi -am numărat până la zece, timp în care şeful a spus "asta mică trebuie să se relaxceze. De ce să vină şi ea?". Da, recunos, răspunsul lor a fost minunat "să ne distrăm, să fim gaşca completă". Mă lăsaţi? Oricum nu eram invitaţi toţi, aşa că nu eram spărgător de gaşcă (cu ce se lipeşte, când se sparge?), numărătoarea mea era pe la cinci şi căutam cu privirea ucigaşă, orice obiect ce mă putea ajuta, numai că tot şeful a fost salvarea "asta mică vrei să vii la serviciu?". Două variante aveam: ori deveneam pupător încurător, ori rămâneam eu. Nici nu am respirat şi i-am spus "Nu. La serviciu vin ca să trăiesc, nu trăiesc ca să vin la serviciu". Trăsnete şi fulgere şi tunete şi tot ce mai vreţi, dar nu din partea lui, ci din partea lor, el doar a spus "aţi auzit.Asta mică nu vrea să vină la serviciu".
Pentru zilele libere în care suntem chemaţi la serviciu suntem plătiţi, dar asta nu înseamnă că trebuie să devin altceva, decât ceea ce sunt şi mai ales nu trebuie să devin pupător încurător. Acum vreo lună, m-a deranjat o nedreptate, care i s-a făcut cuiva şi am scris frumos pe un perete "Respectul nu ţi-l dă nici funcţia, nici vârsta, respectul se căştigă. Respectă-l pe altul şi-am să te respect şi eu pe tine. Respectă-te tu şi apoi cere-mi mie". Când eşti pupător încurător, nu înseamnă neapărat că respecţi şi asta se vede oricât de prost ar vedea cineva.
Totul a început ieri seară, când o parte dintre colegi au fost anunţaţi, că şi astăzi merg la serviciu. N-au zis nimic, dar când l-au văzut pe şeful l-au asaltat zâmbitori "dar asta mică? Trebuie să vină şi asta mică sefu". Credeţi-mă în momentul ăla, dacă puteam îi plesneam, cât erau ei de mari. Norocul lor, că mă aflam la o distanţă apreciabilă şi -am numărat până la zece, timp în care şeful a spus "asta mică trebuie să se relaxceze. De ce să vină şi ea?". Da, recunos, răspunsul lor a fost minunat "să ne distrăm, să fim gaşca completă". Mă lăsaţi? Oricum nu eram invitaţi toţi, aşa că nu eram spărgător de gaşcă (cu ce se lipeşte, când se sparge?), numărătoarea mea era pe la cinci şi căutam cu privirea ucigaşă, orice obiect ce mă putea ajuta, numai că tot şeful a fost salvarea "asta mică vrei să vii la serviciu?". Două variante aveam: ori deveneam pupător încurător, ori rămâneam eu. Nici nu am respirat şi i-am spus "Nu. La serviciu vin ca să trăiesc, nu trăiesc ca să vin la serviciu". Trăsnete şi fulgere şi tunete şi tot ce mai vreţi, dar nu din partea lui, ci din partea lor, el doar a spus "aţi auzit.Asta mică nu vrea să vină la serviciu".
Pentru zilele libere în care suntem chemaţi la serviciu suntem plătiţi, dar asta nu înseamnă că trebuie să devin altceva, decât ceea ce sunt şi mai ales nu trebuie să devin pupător încurător. Acum vreo lună, m-a deranjat o nedreptate, care i s-a făcut cuiva şi am scris frumos pe un perete "Respectul nu ţi-l dă nici funcţia, nici vârsta, respectul se căştigă. Respectă-l pe altul şi-am să te respect şi eu pe tine. Respectă-te tu şi apoi cere-mi mie". Când eşti pupător încurător, nu înseamnă neapărat că respecţi şi asta se vede oricât de prost ar vedea cineva.
Cum afli că eşti bun
Dai un click aici şi asta spune tot.Deşi cred că, dacă am abonament şi sunt cititoare nu sunt bună, nu mă încadrez la "10!Da' buni mă."
Memorie
Când ai memorie de elefant, înseamnă că ai memorie bună, nu? Asta înseamnă că, dacă mă duc la acelaşi circ la care am fost acum zece ani şi-i acelaşi elefant, e posbil să mă recunoască şi eventual să-mi dea şi un pupic, recompensă pentru acadeaua de atunci?
Poate mă ajută cineva
Cum se numeşte ţara cu mai mulţi preşedinţi? Nu, de alta, dar eu nu ştiu si vreau să aflu ce fel de ţară e România. Nu aţi priceput? Folosesc cuvintele mele, că doar nu pe ale voastre şi încerc să vă explic. Voi nu v-aţi săturat de preşedintele Iliescu, preşedintele Constantinescu? Adăugăm şi preşedintele Băsescu, nu-i uităm nici pe cei ce au ales "Băsescu nu e preşedintele meu" şi ce naiba iese? O ţară cu mulţi preşedinţi, părerea mea.Nu e mai simplu să se spună expreşedintele României J sau Ţ? De fiecare dată când aud preşedintele J sau Ţ, am impresia că am fost într-un somn profund timp de câţiva ani, sau că mă scol dintr-o beţie şi am ratat atâtea schimbări.
Poate mă jută şi pe mine cineva, cu o denumire, să pot afla şi eu, cum se numeşte ţara în care trăiesc.
Ora 21:23 răspuns primit, la câteva minute după ce am postat, de la persoana, care s-a îmbolnăvit de întrebărită. Aşadar răspunsul este " ţară adulterină", plus că am primit toate explicaţiile "e titlu de onoare".
Ora 21:23 răspuns primit, la câteva minute după ce am postat, de la persoana, care s-a îmbolnăvit de întrebărită. Aşadar răspunsul este " ţară adulterină", plus că am primit toate explicaţiile "e titlu de onoare".
vineri, 23 aprilie 2010
Una a mea, una a lui
Dacă adevărul umblă nud şi e gol goluţ, cum arată adevărul îmbrăcat? E la modă sau preferă stilul lui? Poartă clasic sau sport?
Şi pentru că am îmbolnăvit lumea de întrebărită, din nou, o altă întrebare, de la aceeaşi persoană, ale cărei întrebări le-am mai pus aici (persoană serioasă): de ce dacă mergem până în pânzele albe, nu mergem şi până în cămăşile maro?
Şi pentru că am îmbolnăvit lumea de întrebărită, din nou, o altă întrebare, de la aceeaşi persoană, ale cărei întrebări le-am mai pus aici (persoană serioasă): de ce dacă mergem până în pânzele albe, nu mergem şi până în cămăşile maro?
Voinţa
De ce dacă ai voinţă de fier, e de bine? Fierul rugineşte.
Voinţa de oţel, cred că e de mai bine.
La Multi Ani
De trei ori.Adjudecat.
Dacă mai e nevoie să vă spun, azi e Sfântul Gheorghe, aşa că în afara stejarului şi a mărăcinilor agăţaţi prin garduri, am şi altele de făcut. N-am văzut nicio flacără până acum, deci nu ştiu de nicio comoară. Nu m-am întâlnit nici măcar cu strigoii, deci nici asta nu pot confirma.Cică trebuia să ţin măcar unul din şerpii aceia, că mă ajutau să văd strigoii, dacă nu reuşeam în noaptea asta. De bine (la drum de orice fel, de ţară, de dimineaţă, de oraş, de prânz, nu contează, dar nu doar de seară) e să te cântăreşti azi (ca să-mi vină rău, să leşin, când o să văd, că n-am pus nici macar un gram din cele 8 la loc).
La Mulţi Ani GGG (alias Bibi father)!
La Multi Ani ţie, dacă aniversezi ceva.
Şi cu asta, sărbătorile de primăvară iau sfârşit, că Martie şi Aprilie mi-au fost d eajuns pentru tot anul. Mai avem vreo cinci prin vară şi ne auzim în toamnă.
Dacă mai e nevoie să vă spun, azi e Sfântul Gheorghe, aşa că în afara stejarului şi a mărăcinilor agăţaţi prin garduri, am şi altele de făcut. N-am văzut nicio flacără până acum, deci nu ştiu de nicio comoară. Nu m-am întâlnit nici măcar cu strigoii, deci nici asta nu pot confirma.Cică trebuia să ţin măcar unul din şerpii aceia, că mă ajutau să văd strigoii, dacă nu reuşeam în noaptea asta. De bine (la drum de orice fel, de ţară, de dimineaţă, de oraş, de prânz, nu contează, dar nu doar de seară) e să te cântăreşti azi (ca să-mi vină rău, să leşin, când o să văd, că n-am pus nici macar un gram din cele 8 la loc).
La Mulţi Ani GGG (alias Bibi father)!
La Multi Ani ţie, dacă aniversezi ceva.
Şi cu asta, sărbătorile de primăvară iau sfârşit, că Martie şi Aprilie mi-au fost d eajuns pentru tot anul. Mai avem vreo cinci prin vară şi ne auzim în toamnă.
La Mulţi Ani
Înainte de a se naşte, a avut loc următoarea discuţie:
mama lui: o să-l cheme Leonard şi am să-i pun un nume de sfânt legat de naşi
noi- anu- marin ?:))
m: i-aş spune Ştefan, dar or să râdă copiii la şcoală de el.Am să-i zic Georgian
eu: adică Gheroghe :))
m: nu, Georgian
Şi aşa i-a ramas numele Leonard- Georgian. Am făcut 2 km de deal în cinci minute să văd, dacă a sosit pe lume şi nici n-am vrut să-l văd apoi, când am aflat că e băiat, vroiam o fetiţă, s-o chinui şi să-i fac codiţe. Şi-apoi, când avea doar patru luni, în plină iarnă îl plimbam cu o copaie prin zăpadă, că nu se putea ţine. Şi mai târziu, îi cântam 10 negrii mititei, prin telefon să adoarmă, că doar aşa era împăcat. Şi primul lui cuvânt rostit, n-am să-l uit niciodată.
La Multi Ani nepoateeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Săptămâna viitoare vin la şcoală :D
La Mulţi Ani
Am doar 17 ani şi m-am născut într-o zi specială, mă cheamă şi GBG.
Ailoviuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
La Multi Ani Bibiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
Ailoviuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
La Multi Ani Bibiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
Mai mult de atât nu a scos coarnele, s-a intimidat şi a făcut şi ca la pătrat. Nu i-am cqntat, dar îi cânt, când îţi voi cânta ţie
Bancul de Vineri
Un barbat era judecat pentru doua crime. Judecatorul ii spune: - Esti acuzat ca ti-ai omorat sotia in bataie cu ciocanul. Se aude cineva strigand din spatele salii de judecata: “Nenorocitule!” Judecatorul continua: - Esti acuzat ca ti-ai omorat si fiica in bataie cu ciocanul! Se aude din nou cineva strigand din spatele salii de judecata: “Nenorocitu naibii!” Judecatorul se opreste, se uita la barbatul din spatele salii de judecata si i se adreseaza: - Domnule, va inteleg furia si frustrarea in fata unei asemenea crime, dar va rog sa va abtineti sau va voi acuza de sfidarea curtii! Aveti vreo problema cu asta? Barbatul se ridica si spune: - Sunt vecin cu acest nenorocit de 15 ani, si de fiecare data cand i-am cerut in imprumut un ciocan, mi-a spus ca nu are
joi, 22 aprilie 2010
Motiv de distractie
Ce faceţi voi astăzi? Serviciu? Treburi? Staţi? Nu vreţi voi un motiv de distracţie? Nouă doar o scânteie ne trebuie, că de restul ne ocupăm. Cum eu lucrez astăzi, cum motivul l-am găsit, ce mai îmi trebuie? Să vă spun şi vouă, poate faceţi la fel: luaţi-vă de mânuţe, mişcaţi picioruşele şi daţi-i drumul la băut, joc şi voie bună, azi e ziua ăsteia de ne suportă deasupra ei, şi chiar în interiorul ei şi nici nu ne percepe vreo chirie, e ziua Planetei Pământ.(mai multe afli aici)
Mariana nu stă la poze, eu vă spun adevărul
Dacă în ultima vreme aţi văzut pe aici numai poze şi regularităţi, şerpi, flori, gâze şi alte cele, ar trebui să vă spun şi motivul: în zilele mele libere, nu că aş fi prizonieră la serviciu, atunci, când lucrez, dar numai în zilele libere am putut face asta, am avut motive serioase să-mi petrec mare parte din timp, printre verdeaţă şi aproape de pădure, pe scurt, prin jungla mea.
Din cortul, în care locuiesc, până în fundul grădinii sunt cam 200-220 metri. Deschid paranteza mică: nu-i pot spune spatele grădinii, nu sună frumos şi grădina are şi plămâni şi rinichi şi de toate, închid paranteza, tot mică, n-a crescut între timp.În fundul grădinii, se află un gard, pe la rinichi un altul, pe la plămâni al treilea, pe la gât al patrulea. Cum primăvara trecută, m-am trezit cu intruşi, pe propria tarla şi tot ei spuneau să dau eu muzica mai încet, că-i deranja, când vorbeau la telefon (am scris asta, n-are rost să repet), cum acum ceva vreme trecură şi mistreţii (doar de primul gard), trebuia refăcut planul de construcţie al redutei, ce apără cetatea. Nu vă dau toate detaliile materialelor folosite, dar am făcut atâtea noduri americane, încât sunt gata să mă înrolez în legiunea cunoscută (nu-i musai să fie străină). Am văzut azi, cât de repede se târăşte un şarpe (fără poze, spre fericirea ta, MadMe) şi cum face exerciţii de gimnastică, oricum altă specie, decât ceilalţi, verde şi cap galben. Am auzit cucul, pupezele şi ciocănitoarele, de-mi făcea capul, precum toate la un loc. Ţinând cont că, din punctul de graniţă până în pădure sunt maxim 50 de metri, toate orele, pe care le-am petrecut acolo şi în care a bătut şi vântul (tot cu milă şi el), mi s-a părut că aud marea, aşa foşneşte pădurea, precum se aude marea. Am vrut s-o ademensc pe Mariana, dar nu s-a lăsat deloc. Ce-i drept, nici eu n-am strigat-o Mariana, i-am zis întâi Chip, apoi Dale, apoi Riţa Veveriţa, ca abia într-un final, cu ajutor, din partea tatei să îmi amintesc de Mariana. N-aveţi habar cine-i Mariana, nu? Nici eu nu aveam, dar cum am aflat, am să vă spun şi vouă: Mariana= veveriţă. Toate veveriţele se numesc Mariana, c-aşa vrea domnu' tata, de acum zeci de ani, când se ducea cu sor'mea la Tuşnad şi se pozau cu veveriţe vii. Am fost la un metru de Mariana, dar cum mişcam mâna spre aparatul foto, cum pleca şi ea, doar atât am putut prinde:
Astă iarnă o altă Mariana s-a suit pe domnu' tata şi s-a jucat cu el, din păcate nici acel moment n-a fost imortalizat şi la alţii nu a vrut să vină M2.
Dacă nu o vedeţi pe M, în poză vă dau un indiciu, undeva în colţul din stânga, jos şi-n poza următoare, sigur e pe undeva, dar nu ştiu nici eu:
Din cortul, în care locuiesc, până în fundul grădinii sunt cam 200-220 metri. Deschid paranteza mică: nu-i pot spune spatele grădinii, nu sună frumos şi grădina are şi plămâni şi rinichi şi de toate, închid paranteza, tot mică, n-a crescut între timp.În fundul grădinii, se află un gard, pe la rinichi un altul, pe la plămâni al treilea, pe la gât al patrulea. Cum primăvara trecută, m-am trezit cu intruşi, pe propria tarla şi tot ei spuneau să dau eu muzica mai încet, că-i deranja, când vorbeau la telefon (am scris asta, n-are rost să repet), cum acum ceva vreme trecură şi mistreţii (doar de primul gard), trebuia refăcut planul de construcţie al redutei, ce apără cetatea. Nu vă dau toate detaliile materialelor folosite, dar am făcut atâtea noduri americane, încât sunt gata să mă înrolez în legiunea cunoscută (nu-i musai să fie străină). Am văzut azi, cât de repede se târăşte un şarpe (fără poze, spre fericirea ta, MadMe) şi cum face exerciţii de gimnastică, oricum altă specie, decât ceilalţi, verde şi cap galben. Am auzit cucul, pupezele şi ciocănitoarele, de-mi făcea capul, precum toate la un loc. Ţinând cont că, din punctul de graniţă până în pădure sunt maxim 50 de metri, toate orele, pe care le-am petrecut acolo şi în care a bătut şi vântul (tot cu milă şi el), mi s-a părut că aud marea, aşa foşneşte pădurea, precum se aude marea. Am vrut s-o ademensc pe Mariana, dar nu s-a lăsat deloc. Ce-i drept, nici eu n-am strigat-o Mariana, i-am zis întâi Chip, apoi Dale, apoi Riţa Veveriţa, ca abia într-un final, cu ajutor, din partea tatei să îmi amintesc de Mariana. N-aveţi habar cine-i Mariana, nu? Nici eu nu aveam, dar cum am aflat, am să vă spun şi vouă: Mariana= veveriţă. Toate veveriţele se numesc Mariana, c-aşa vrea domnu' tata, de acum zeci de ani, când se ducea cu sor'mea la Tuşnad şi se pozau cu veveriţe vii. Am fost la un metru de Mariana, dar cum mişcam mâna spre aparatul foto, cum pleca şi ea, doar atât am putut prinde:
Dacă nu o vedeţi pe M, în poză vă dau un indiciu, undeva în colţul din stânga, jos şi-n poza următoare, sigur e pe undeva, dar nu ştiu nici eu:
De azi sper să îmi revin, două zile de serviciu şi-apoi un weekend liber. Poate mai am timp şi de o întrebare. Am alte dileme.
Citatul de Joi
Nu-i musai să vină din partea vreunei celebrităţi. Nu-l cunosc, ştiu doar că-i naşul lui grapefruits şi îmi place doar ceea ce a spus "Tine minte, nici un regim nu este bun. Fie ca iti este impus, fie ca ti-l impui. E impotriva lucrurilor firesti.
miercuri, 21 aprilie 2010
Ceva bun, nu-i întotdeauna ceva dulce
Avertisment: această postare trebuie evitată, de femeile gravide, de cei slabi de stomac şi de toată lumea.
Pentru că spuneam de mirosuri, m-am hotărât să spun şi despre mâncare. Mă hotărâsem eu mai demult, dar câte îmi vin în cap şi le abandonez apoi, din lipsă de timp. Citind-o pe NightOn mi-am reamintit şi-i mulţumesc (şi mai ştiu că nu a spus cu răutate), aşa că purcedem, nu înainte de a repeta avertismentul: dacă ai un stomac special, ia o lămâie lângă tine sau nu citi.
Îmi plac fructele, cui nu-i plac?Numai că mie (şi nu doar) îmi plac de acum, cum pică florile, cum le atac, precum moliile atacă frunzele. Îmi plac coarnele sub orice formă, crude, opărite sau în ciorba de lobodă, prune cu orez (niciodată n-o să-mi iasă aşa cum îl făcea mamaie şi nimănui n-o să-i iasă aşa). Ador ciorba de praz sau supa de gulii şi mulţi îmi spun că nu se mănâncă aşa ceva. Poate nu la ei, poate pentru că n-au mâncat de mici, d-aia li se pare ciudat. Nici eu nu mănânc multe, pentru că nu am fost obişnuită. Sor'mea mănâncă untură pe pâine, îi place, eu nici nu vreau s-o văd.Când eram copii, nu era zi, să nu mâncăm carne de pui şi făceam mereu nazuri "da' de ce-mi dai mie aripa asta? Unde e carnea? Are doar pieliţi" şi degeaba îmi explicau, nu vroiam eu şi gata. Acum mănânc aripi, aproape cu tot cu os.
Vecinul meu mănâncă melci, cu salată de păpădie. Ce scârbos, nu? Habar n-am, n-am încercat şi momentan nu mă atrage, dar şi eu mănânc salată de spanac sau de praz şi el nu mănâncă. Deosebirea e că lui i se pare scârbos. Cândva mâncam muştar pe pâine (avea alt gust muştarul atunci), pastă de tomate direct din cutie sau "beam" citronada direct praf, din plic.
Îmi place măcrişul şi beau bulionul de zarzăre, ca pe apă. Sug mierea ursului şi mierea de merişor (nu interpretaţi, că interpretaţi degeaba, vorbesc despre mâncare aici).
Sunt multe alimente, pe care le mănânc şi recunosc şi eu, că alţii s-ar îngrozi, dacă m-ar vedea. Până apucă ei, vă îngrozesc pe voi:
Într-o vreme, demult, când tăiam porci, îmi plăcea să mănânc carne direct d-acolo, nepreparată, aşa crudă şi caldă. (Nu ştiu, dacă am sau am avut vreo legătură cu vampirii, dar nu mă puteam abţine) şi asta nu e tot: îmi plac micii. Ce mare chestie, cui nu-i plac? Da, doar că mie îmi plac cruzi, nu făcuţi. Oricine mă cunoaşte personal ştie că la orice chef, dăstrăbalare sau ce mai e, dacă în meniu sunt şi mici, porţia mea rămâne crudă, dacă nu, asta e, nu mai servesc. Îmi place carnea de porc crudă, doar afumată, cu ceapă şi acum vreo 22 de ani, i-am prostit şi pe alţii să mănânce. Le-a plăcut atât de mult, încât au mâncat ceapa degerată şi nu şi-au dat seama. Ce-i drept, ei nu m-au prostit pe mine să mănânc cartofi cruzi.. Am un amic, bea ouă crude, tata mânca într-o vreme carne de pui crudă (reţineţi e ceva cu vampirii ăia, ţinând cont că şi sor'mea mănâncă micii cruzi şi eu mănânc orice carne tocată crudă). Noi mâncăm cocă, ei mănâncă sângerete, noi mâncăm ciocolată cu brânză, ei mănâncă frunze de sfeclă cu lapte sau altul mai special, chiar şerpi muraţi (eu v-am zis că nu trebuie să citiţi asta). Ceea ce-i bun pentru noi, nu-i bun pentru ei. Ceea ce-mi place mie, nu le place lor şi invers, dar niciodată n-am zis "nu-mi place aia" înainte de a încerca, am zis doar "nu mănânc, nu mă atrage momentan".
Dacă îmi dai o ciocolată nu sunt prea multe şanse să mă îndulceşti, dar sigur dacă îmi oferi un mic crud ai şanse să capeţi ceva din partea mea.
Pentru că spuneam de mirosuri, m-am hotărât să spun şi despre mâncare. Mă hotărâsem eu mai demult, dar câte îmi vin în cap şi le abandonez apoi, din lipsă de timp. Citind-o pe NightOn mi-am reamintit şi-i mulţumesc (şi mai ştiu că nu a spus cu răutate), aşa că purcedem, nu înainte de a repeta avertismentul: dacă ai un stomac special, ia o lămâie lângă tine sau nu citi.
Îmi plac fructele, cui nu-i plac?Numai că mie (şi nu doar) îmi plac de acum, cum pică florile, cum le atac, precum moliile atacă frunzele. Îmi plac coarnele sub orice formă, crude, opărite sau în ciorba de lobodă, prune cu orez (niciodată n-o să-mi iasă aşa cum îl făcea mamaie şi nimănui n-o să-i iasă aşa). Ador ciorba de praz sau supa de gulii şi mulţi îmi spun că nu se mănâncă aşa ceva. Poate nu la ei, poate pentru că n-au mâncat de mici, d-aia li se pare ciudat. Nici eu nu mănânc multe, pentru că nu am fost obişnuită. Sor'mea mănâncă untură pe pâine, îi place, eu nici nu vreau s-o văd.Când eram copii, nu era zi, să nu mâncăm carne de pui şi făceam mereu nazuri "da' de ce-mi dai mie aripa asta? Unde e carnea? Are doar pieliţi" şi degeaba îmi explicau, nu vroiam eu şi gata. Acum mănânc aripi, aproape cu tot cu os.
Vecinul meu mănâncă melci, cu salată de păpădie. Ce scârbos, nu? Habar n-am, n-am încercat şi momentan nu mă atrage, dar şi eu mănânc salată de spanac sau de praz şi el nu mănâncă. Deosebirea e că lui i se pare scârbos. Cândva mâncam muştar pe pâine (avea alt gust muştarul atunci), pastă de tomate direct din cutie sau "beam" citronada direct praf, din plic.
Îmi place măcrişul şi beau bulionul de zarzăre, ca pe apă. Sug mierea ursului şi mierea de merişor (nu interpretaţi, că interpretaţi degeaba, vorbesc despre mâncare aici).
Sunt multe alimente, pe care le mănânc şi recunosc şi eu, că alţii s-ar îngrozi, dacă m-ar vedea. Până apucă ei, vă îngrozesc pe voi:
Într-o vreme, demult, când tăiam porci, îmi plăcea să mănânc carne direct d-acolo, nepreparată, aşa crudă şi caldă. (Nu ştiu, dacă am sau am avut vreo legătură cu vampirii, dar nu mă puteam abţine) şi asta nu e tot: îmi plac micii. Ce mare chestie, cui nu-i plac? Da, doar că mie îmi plac cruzi, nu făcuţi. Oricine mă cunoaşte personal ştie că la orice chef, dăstrăbalare sau ce mai e, dacă în meniu sunt şi mici, porţia mea rămâne crudă, dacă nu, asta e, nu mai servesc. Îmi place carnea de porc crudă, doar afumată, cu ceapă şi acum vreo 22 de ani, i-am prostit şi pe alţii să mănânce. Le-a plăcut atât de mult, încât au mâncat ceapa degerată şi nu şi-au dat seama. Ce-i drept, ei nu m-au prostit pe mine să mănânc cartofi cruzi.. Am un amic, bea ouă crude, tata mânca într-o vreme carne de pui crudă (reţineţi e ceva cu vampirii ăia, ţinând cont că şi sor'mea mănâncă micii cruzi şi eu mănânc orice carne tocată crudă). Noi mâncăm cocă, ei mănâncă sângerete, noi mâncăm ciocolată cu brânză, ei mănâncă frunze de sfeclă cu lapte sau altul mai special, chiar şerpi muraţi (eu v-am zis că nu trebuie să citiţi asta). Ceea ce-i bun pentru noi, nu-i bun pentru ei. Ceea ce-mi place mie, nu le place lor şi invers, dar niciodată n-am zis "nu-mi place aia" înainte de a încerca, am zis doar "nu mănânc, nu mă atrage momentan".
Dacă îmi dai o ciocolată nu sunt prea multe şanse să mă îndulceşti, dar sigur dacă îmi oferi un mic crud ai şanse să capeţi ceva din partea mea.
Că nu mă întrebasem de mult
Dacă leul e regele junglei, de ce se zbenguie mai mult prin savane şi islazurile lor, p-acolo?
Să vină comuniştii
1. Nu că ăştia nu ar fi. Sunt, dar nu recunosc.
2. Înainte să comentezi, citeşte până la final.
3. Să vină pentru o zi şi doar pentru anumite lucruri, unul dintre ele ar fi:
Cândva, până în '89, pe vremea lor, exista ceva, o lege, un decret, un regulament de ordine interioră la sate (cel putin p-aici, pe unde respir eu), habar n-am cum îi zicea, dar era. În ce consta? Literă cu literă nu ştiu, dar dacă locuiai pe strada principală erai obligat să ai şanţul îngrijit şi flori la poartă, nu se ştia niciodată ce delegaţie va trece. De la şcoală ne spuneau "trece J spre locul K, cine locuieşte la şosea să comunice părinţilor, că au obligaţia de a îşi înfrumuseţa spaţiul din faţa porţii, restul (adica majoritatea, inclusiv eu), doar şanţurile, că flori nu aveţi cum, din anumite motive (existente şi azi)". Aşadar şi cel mai cel din sat şi ultimul om aveau totul îngrijit, nu mai spun de spaţiile administrate de primării.
Azi? Pe vremea ăstora,necomunişti, 98% arată aşa:
şi aici, nici trotuarul nu mai e:
2. Înainte să comentezi, citeşte până la final.
3. Să vină pentru o zi şi doar pentru anumite lucruri, unul dintre ele ar fi:
Cândva, până în '89, pe vremea lor, exista ceva, o lege, un decret, un regulament de ordine interioră la sate (cel putin p-aici, pe unde respir eu), habar n-am cum îi zicea, dar era. În ce consta? Literă cu literă nu ştiu, dar dacă locuiai pe strada principală erai obligat să ai şanţul îngrijit şi flori la poartă, nu se ştia niciodată ce delegaţie va trece. De la şcoală ne spuneau "trece J spre locul K, cine locuieşte la şosea să comunice părinţilor, că au obligaţia de a îşi înfrumuseţa spaţiul din faţa porţii, restul (adica majoritatea, inclusiv eu), doar şanţurile, că flori nu aveţi cum, din anumite motive (existente şi azi)". Aşadar şi cel mai cel din sat şi ultimul om aveau totul îngrijit, nu mai spun de spaţiile administrate de primării.
Azi? Pe vremea ăstora,
marți, 20 aprilie 2010
Ploaie, oameni si umbrele
Orice om normal, pe timp de ploaie are o umbrelă deschisă. Nu deschisă la culoare, ci deschisă, ca un acoperiş deasupra capului.
Asta am auzit-o în mai multe variante, dar de vreo cinci ori azi.
Orice om, ce iubeşte ploaia şi nu suportă umbrela, decât în situaţii de urgenţă, poate să deţină în rucsac o umbrelă vişinie, în mână o alta verde (da, am recuperat-o tocmai azi) şi să refuze şi celelate invitaţii de adăpostire, nu trebuie să vă uitaţi chiar aşa, de parcă a omorât pe cineva.
Ce naiba, a fost doar o zi ploioasă, am avut două umbrele, dar am preferat o glugă. Se măsoară prostia în umbrele? Sau nu-s cul, dacă n-am umbrelă?
Asta am auzit-o în mai multe variante, dar de vreo cinci ori azi.
Orice om, ce iubeşte ploaia şi nu suportă umbrela, decât în situaţii de urgenţă, poate să deţină în rucsac o umbrelă vişinie, în mână o alta verde (da, am recuperat-o tocmai azi) şi să refuze şi celelate invitaţii de adăpostire, nu trebuie să vă uitaţi chiar aşa, de parcă a omorât pe cineva.
Ce naiba, a fost doar o zi ploioasă, am avut două umbrele, dar am preferat o glugă. Se măsoară prostia în umbrele? Sau nu-s cul, dacă n-am umbrelă?
Ei sunt de vină
Mulţumesc pentru idei, pentru comentarii, pentru restul, problema e că nu ştiu care e problema. Nu e prima dată şi nici nu găsesc remediul, dau accept la comentarii, îmi cer scuze că nu vă apar, dar :
Nu cred că vor să ştie sigur ce făceam în momentul respectiv.Am mai zis asta, într-o altă postare, mai demult, nu mă repet, că am imaginaţia bogată şi nu vreau să le spun ce făceam.
Mulţumesc MadMe pentru susţinere, sper să reuşesc. Îmi pare rău, că te sperii de şerpălăi.
Cris-Mary - mă bucur că ai văzut rodul pământului şi ţi-a plăcut. Ştiu că tu zâmbeşti. La Mulţi Ani şi azi :)
iculici- poti să furi tot. Sunt multe poze, pe care le fac şi mă gândesc la tine. Recunosc, imi place striptizul la copaci, d-aia imi place acel miros :))
Anonim- mai insistă, poate reuşeşti, nu promit nimic :)
Şi-acum să revin la aberaţii, mai aveam de scris,dar cred că întâi vă citesc pe voi.
Nu cred că vor să ştie sigur ce făceam în momentul respectiv.Am mai zis asta, într-o altă postare, mai demult, nu mă repet, că am imaginaţia bogată şi nu vreau să le spun ce făceam.
Mulţumesc MadMe pentru susţinere, sper să reuşesc. Îmi pare rău, că te sperii de şerpălăi.
Cris-Mary - mă bucur că ai văzut rodul pământului şi ţi-a plăcut. Ştiu că tu zâmbeşti. La Mulţi Ani şi azi :)
iculici- poti să furi tot. Sunt multe poze, pe care le fac şi mă gândesc la tine. Recunosc, imi place striptizul la copaci, d-aia imi place acel miros :))
Anonim- mai insistă, poate reuşeşti, nu promit nimic :)
Şi-acum să revin la aberaţii, mai aveam de scris,dar cred că întâi vă citesc pe voi.
luni, 19 aprilie 2010
Arome
Îmi plac tot felul de arome şi mirosuri ciudate, recunosc. Îmi place mirosul de pământ, dar de pământ curat. Îmi place primăvara mirosul de flori din pomi, au un miros aparte şi la sat se simte, altfel decât la oraş, dacă aş putea să îmbuteliez în ceva mirosul acesta aş face-o:
mirosul de lămâiţă, de urzici (la ele trebuie să am grijă, să nu le confund cu lămâiţa şi să nu îmi bag nasul, să le miros de la distanţă):
Îmi place mirosul de copac verde, dezbrăcat de coajă:
mirosul de pătrunjel, mă duce mereu cu gândul la găluşte:
mirosul de lămâiţă, de urzici (la ele trebuie să am grijă, să nu le confund cu lămâiţa şi să nu îmi bag nasul, să le miros de la distanţă):
lămâiţă
urzici:
Îmi place mirosul de copac verde, dezbrăcat de coajă:
Mirosul de ciuperci primăvara sau toamna:
va urma
De ce ar trebui să renunţ la fumat? (episodul 4)
Pentru că rar, foarte rar, mi se întâmplă să dea năvală nişte emoţii şi ţigara se fumează singură între degetele mele.
duminică, 18 aprilie 2010
De ce ar trebui să renunţ la fumat? (episodul 3)
Pentru că aproape jumătate din pachetul de ţigări, mi-l fumează alţii.
Rodul Pământului
Ai auzit de asta? Cunoşti povestea?
Până în '90 o aflam în fiecare an, de 1 Mai. De atunci, data nu mai contează, locul oricum nu mai e acelaşi, nu mai sunt lanţurile, hidrobicicletele, scena, oamenii, muzica. Acum sunt..., dar nu contează, important e că l-am găsit şi-n altă parte.Că tot spuneam de producţia la hectar, uite cum va fi anul ăsta:
1. se găseşte Rodul Pământului (sau te găseşte le pe tine, cum s-a întâmplat azi):
2. se rupe partea cu rod
3. se dezbracă de frunze şi uite producţia :))
Până în '90 o aflam în fiecare an, de 1 Mai. De atunci, data nu mai contează, locul oricum nu mai e acelaşi, nu mai sunt lanţurile, hidrobicicletele, scena, oamenii, muzica. Acum sunt..., dar nu contează, important e că l-am găsit şi-n altă parte.Că tot spuneam de producţia la hectar, uite cum va fi anul ăsta:
1. se găseşte Rodul Pământului (sau te găseşte le pe tine, cum s-a întâmplat azi):
2. se rupe partea cu rod
3. se dezbracă de frunze şi uite producţia :))
