Mariana nu stă la poze, eu vă spun adevărul

Dacă în ultima vreme aţi văzut pe aici numai poze şi regularităţi, şerpi, flori, gâze şi alte cele, ar trebui să vă spun şi motivul: în zilele mele libere, nu că aş fi prizonieră la serviciu, atunci, când lucrez, dar numai în zilele libere am putut face asta, am avut motive serioase să-mi petrec mare parte din timp, printre verdeaţă şi aproape de pădure, pe scurt, prin jungla mea.
Din cortul, în care locuiesc, până în fundul grădinii sunt cam 200-220 metri. Deschid paranteza mică: nu-i pot spune spatele grădinii, nu sună frumos şi grădina are şi plămâni şi rinichi şi de toate, închid paranteza, tot mică, n-a crescut între timp.În fundul grădinii, se află un gard, pe la rinichi un altul, pe la plămâni al treilea, pe la gât al patrulea. Cum primăvara trecută, m-am trezit cu intruşi, pe propria tarla şi tot ei spuneau să dau eu muzica mai încet, că-i deranja, când vorbeau la telefon (am scris asta, n-are rost să repet), cum acum ceva vreme trecură şi mistreţii (doar de primul gard), trebuia refăcut planul de construcţie al redutei, ce apără cetatea. Nu vă dau toate detaliile materialelor folosite, dar am făcut atâtea noduri americane, încât sunt gata să mă înrolez în legiunea cunoscută (nu-i musai să fie străină). Am văzut azi, cât de repede se târăşte un şarpe (fără poze, spre fericirea ta, MadMe) şi cum face exerciţii de gimnastică, oricum altă specie, decât ceilalţi, verde şi cap galben. Am auzit cucul, pupezele şi ciocănitoarele, de-mi făcea capul, precum toate la un loc. Ţinând cont că, din punctul de graniţă până în pădure sunt maxim 50 de metri, toate orele, pe care le-am petrecut acolo şi în care a bătut şi vântul (tot cu milă şi el), mi s-a părut că aud marea, aşa foşneşte pădurea, precum se aude marea. Am vrut s-o ademensc pe Mariana, dar nu s-a lăsat deloc. Ce-i drept, nici eu n-am strigat-o Mariana, i-am zis întâi Chip, apoi Dale, apoi Riţa Veveriţa, ca abia într-un final, cu ajutor, din partea tatei să îmi amintesc de Mariana. N-aveţi habar cine-i Mariana, nu? Nici eu nu aveam, dar cum am aflat, am să vă spun şi vouă: Mariana= veveriţă. Toate veveriţele se numesc Mariana, c-aşa vrea domnu' tata, de acum zeci de ani, când se ducea cu sor'mea la Tuşnad şi se pozau cu veveriţe vii. Am fost la un metru de Mariana, dar cum mişcam mâna spre aparatul foto, cum pleca şi ea, doar atât am putut prinde:

Astă iarnă o altă Mariana s-a suit pe domnu' tata şi s-a jucat cu el, din păcate nici acel moment n-a fost imortalizat şi la alţii nu a vrut să vină M2.
Dacă nu o vedeţi pe M, în poză vă dau un indiciu, undeva în colţul din stânga, jos şi-n poza următoare, sigur e pe undeva, dar nu ştiu nici eu:

De azi sper să îmi revin, două zile de serviciu şi-apoi un weekend liber. Poate mai am timp şi de o întrebare. Am alte dileme.