Ceva bun, nu-i întotdeauna ceva dulce

Avertisment: această postare trebuie evitată, de femeile gravide, de cei slabi de stomac şi de toată lumea.
Pentru că spuneam de mirosuri, m-am hotărât să spun şi despre mâncare. Mă hotărâsem eu mai demult, dar câte îmi vin în cap şi le abandonez apoi, din lipsă de timp. Citind-o pe NightOn mi-am reamintit şi-i mulţumesc (şi mai ştiu că nu a spus cu răutate), aşa că purcedem, nu înainte de a repeta avertismentul: dacă ai un stomac special, ia o lămâie lângă tine sau nu citi.
Îmi plac fructele, cui nu-i plac?Numai că mie (şi nu doar) îmi plac de acum, cum pică florile, cum le atac, precum moliile atacă frunzele. Îmi plac coarnele sub orice formă, crude, opărite sau în ciorba de lobodă, prune cu orez (niciodată n-o să-mi iasă aşa cum îl făcea mamaie şi nimănui n-o să-i iasă aşa). Ador ciorba de praz sau supa de gulii şi mulţi îmi spun că nu se mănâncă aşa ceva. Poate nu la ei, poate pentru că n-au mâncat de mici, d-aia li se pare ciudat. Nici eu nu mănânc multe, pentru că nu am fost obişnuită. Sor'mea mănâncă untură pe pâine, îi place, eu nici nu vreau s-o văd.Când eram copii, nu era zi, să nu mâncăm carne de pui şi făceam mereu nazuri "da' de ce-mi dai mie aripa asta? Unde e carnea? Are doar pieliţi" şi degeaba îmi explicau, nu vroiam eu şi gata. Acum mănânc aripi, aproape cu tot cu os.
Vecinul meu mănâncă melci, cu salată de păpădie. Ce scârbos, nu? Habar n-am, n-am încercat şi momentan nu mă atrage, dar şi eu mănânc salată de spanac sau de praz şi el nu mănâncă. Deosebirea e că lui i se pare scârbos. Cândva mâncam muştar pe pâine (avea alt gust muştarul atunci), pastă de tomate direct din cutie sau "beam" citronada direct praf, din plic.
Îmi place măcrişul şi beau bulionul de zarzăre, ca pe apă. Sug mierea ursului şi mierea de merişor (nu interpretaţi, că interpretaţi degeaba, vorbesc despre mâncare aici).
Sunt multe alimente, pe care le mănânc şi recunosc şi eu, că alţii s-ar îngrozi, dacă m-ar vedea. Până apucă ei, vă îngrozesc pe voi:
Într-o vreme, demult, când tăiam porci, îmi plăcea să mănânc carne direct d-acolo, nepreparată, aşa crudă şi caldă. (Nu ştiu, dacă am sau am avut vreo legătură cu vampirii, dar nu mă puteam abţine) şi asta nu e tot: îmi plac micii. Ce mare chestie, cui nu-i plac? Da, doar că mie îmi plac cruzi, nu făcuţi. Oricine mă cunoaşte personal ştie că la orice chef, dăstrăbalare sau ce mai e, dacă în meniu sunt şi mici, porţia mea rămâne crudă, dacă nu, asta e, nu mai servesc. Îmi place carnea de porc crudă, doar afumată, cu ceapă şi acum vreo 22 de ani, i-am prostit şi pe alţii să mănânce. Le-a plăcut atât de mult, încât au mâncat ceapa degerată şi nu şi-au dat seama. Ce-i drept, ei nu m-au prostit pe mine să mănânc cartofi cruzi.. Am un amic, bea ouă crude, tata mânca într-o vreme carne de pui crudă (reţineţi e ceva cu vampirii ăia, ţinând cont că şi sor'mea mănâncă micii cruzi şi eu mănânc orice carne tocată crudă). Noi mâncăm cocă, ei mănâncă sângerete, noi mâncăm ciocolată cu brânză, ei mănâncă frunze de sfeclă cu lapte sau altul mai special, chiar şerpi muraţi (eu v-am zis că nu trebuie să citiţi asta). Ceea ce-i bun pentru noi, nu-i bun pentru ei. Ceea ce-mi place mie, nu le place lor şi invers, dar niciodată n-am zis "nu-mi place aia" înainte de a încerca, am zis doar "nu mănânc, nu mă atrage momentan".
Dacă îmi dai o ciocolată nu sunt prea multe şanse să mă îndulceşti, dar sigur dacă îmi oferi un mic crud ai şanse să capeţi ceva din partea mea.