Vreau mălai

Cât mai mult mălai. Dacă se poate în cantităţi industriale, deşi pentru asta ar trebui să recurg la operaţii de mărire a unor organe. Şi nu, nu vorbesc aici, despre mărirea sânilor, doar că eu vreau mălai şi mălaiul n-are loc acolo unde vreau să-l introduc. M-am săturat de tărâţe, nu-s nici măcar bune pentru orătănii, că-s prea mari şi le stă-n cioc. Vreau ca împreună cu mălaiul să mi se ofere cadou şi-o sită şi dacă nu cer prea mult, vreau ca bonus să mi-l cearnă cei care îmi spun că am tărâţe. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, cunosc şi alţii, ce-şi doresc altceva în locul tărâţelor. Am recunoscut mereu că am pitici şi chiar ca bonus îl am pe Gulliver, am recunoscut că am voci, speciale, că se şi contrazic, dar nu mă pot obişnui cu gândul că am tărâţe. Dacă n-ai înţeles nimic până acum, las' că încerc eu să te lămuresc cât de cât. Cum blogul mi-a fost luat la recenzie, de către unele cunoştinţe (că amicii mă ştiu cât de cât), pe lângă râsetele lor, au sosit şi comentariile de rigoare, mai bine zis întrebările unora "de unde naiba îţi vin ideile?". Ete că nu m-am gândit niciodată la asta, dar dacă fac o analiză cred că din buzunare. Sigur asta e sursa, nici nu cred că vrei să afli cât de greu îmi vine, când am haine fără buzunare şi trebuie să-mi ţin undeva chestia aia, de-mi livrează muzica în căşti şi crede-mă că tot o ţin. Deci când n-am buzunare, inspiraţia îmi vine tot de acolo. Chiar crezi? Din viaţă îmi vin ideile, ce e aşa greu de înţeles? Din mirosul de gaze de pe stradă, în zilele ploioase, de la bodega de la jumătatea străzii, din cuvintele, pe care mi le adresează unii, din "deşteptăciunile altora", din toate şi nimic.

Şi-acum căpşuna de pe tartă (cireaşa de pe tort a fost adjudecată de către alţii), întrebarea întrebărilor "ce-ai în capul ăla, tărâţe?". Nu ştiu, dar dacă le am, nu cred că-s comestibile, că până acum n-a atentat nicio pasăre la ţeasta mea. Şi-apoi, cum îşi dau seama că avem (asta pt că am auzit expresia adresată şi altora) tărâţe? În cazul meu, mi s-or scurge prin urechi? D-aia n-avea neuronul loc să plece şi eu n-auzeam prea bine.

Vreau mălai sau foină, dar nu mai vreau tărâţe, vreau mălai grişat, sau poate nişte soia, pentru a rămâne în acelaşi domeniu, să nu trec la dude, că-mi e teamă de omizi sau la mentă, că se bat alţii pe ea.

Am înşirat atâtea cuvinte, ca acum în final să-mi amintesc că s-ar putea să am tărâţe, a fost o perioadă, când dimineaţa beam un cocktail făcut din tărâţe de grâu şi apă. Se poate să le am încă în cap, după atâţia ani?

Te gândeai cumva la mălai= lovele, parai sau alte cele?