marți, 30 noiembrie 2010

Muzica de Marti

Maria Nazionale - Odiami
 
 

Spre apararea mea

Pentru ca am fost apostrofata aici, ca tin specimenul in padoc, mi-am amintit de o intamplare.
Acum ceva ani, o Doamna cu functie mare prin exBCF, a primit cadou (sa nu-i zicem altfel) o gaina. Si nu orice gaina, ci una vie. Doamna, locuitoare de ombilic al municipiului si refuzatoare de a da si a primi cadouri (pacat, ca subalternele erau cu totul altfel), dupa ce s-a invartit si rasucit, dupa ce si-a aruncat ochii in tavan, coborandu-i repede, de frica baietilor cu ochi albastri, dupa ce i-a ridicat repede si din pamant, de frica baietilor Zorro, de la  parter, a avut inspiratia, de a avea grija de gaina. Doua saptamani doar, pana la urmatoarea intrevedere.
Si uite-asa gaina de tara devenii diva de baie de mall si furnizoare de ras, pentru cativa.
Din programul gainii:
in fiecare dimineata la trezire, i se arata fantana din parc. (dimineata era de fapt, mai mult pranz)
in fiecare zi avea program artistic pe muzica linistitoare (doar nu era sa fie stresata), cum ar fi: Parazitii, Smokie, Prodigy, Louise Prima.
mijlociul ei dejun era compus din diverse sortimente de prajituri, porumb pentru peste, malai si altele
seara pentru distrare si antistres era ori introdusa in portbagajul unei masini, ori scoasa la aer, la adapostul unei geci. Avea ura pe militieni, i se explicase intre timp, ca au la caascheta un cuc.
Dupa doua saptamani doamna a returnat gaina proprietarilor si de atunci, daca nu a ajuns friptura intre timp, cu siguranta le priveste cu superioritate pe suratele ei.

luni, 29 noiembrie 2010

Dac-as fi Samantha

-As scoate personajul acela cu "Nu stiuuuuuuuuu".
Nu stiu cine e, dar mi se ridica puful de pe degete si imi crapa pielea de pe calcaie, cand aud sus numita expresie.
Dimineata, cand ma indrept spre serviciu, mai zgribulita, decat o randunica, ce a uitat sa decoleze o data cu suratele ei, se aude dintr-o data "nu stiuuuu" si-mi vine sa alerg, mai abitir, decat un ogar ce fugareste o caprioara. La serviciu, nu-i zi sa n-o aud si degeaba zic "nu-mi pasa", ca tot imi e afectata scarita.
Seara, cand mi-amintesc ca mai am nevoie de o duda, ceva, uit de fiecare data sa schimb traseul si ma nimeresc chiar in momentul, in care se schimba garda la palatul prezidential pandarii la sindacobenzinar si iar aud, acelesi voci de dimineata, dublate de catre altele, cu aceeasi expresie.
- m-as face invizibila, pentru circa 15-20 de minute, pe 1 Decembrie. Pentru ca doar asa as putea sa evit lumea adunata la marea pomana.

Pentru orice, exista o solutie

Azi la Telejurnal
Am vazut cascaval

Ion si Ioan

Ne place, da, chiar, de nu suntem la moda:


Rasul de Luni

duminică, 28 noiembrie 2010

Din viata de zi cu zi

Ca din cea de noapte nu divulgam.
- de ultima oara, de cand ne-am vazut, ma tot gandesc asa: faci parte din vreun cult?
-?!?!?!
- te-am auzind spunand ca nu te uiti la tv
-aaaa, pai, da.Din cultul economia.
- si ce faceti acolo?
-?!?!?! stingem lumina si facem economie de curent
- dar va rugati in timpul asta? Ce ziceti? Cum faceti?
?!?!?!
Si-n timpul asta, o alta voce din public zise: "ba, tu esti idiot? Nu vezi ca face misto de tine?"

Zic si eu, nu dau cu stanci

Eu presupun ca cei de la Taxi s-au inspirat din Ghost, pentru ultima piesa.

Si asta s-a intamplat in istorie


Dumitrescu Vasile, mort in  luptele de la Oituz.
Nu, n-ai sa-l gasesti in poza alaturata.
In urma lui au ramas doi copii, dintre care unul a participat la al doilea razboi mondial, ajungand pana la Odessa, unde trupele sovietice au inconjurat Regimentul (am sa revin cu numarul exact, ca nu-s sigura, daca era 3 sau altceva), doar putini reusind sa scape, restul au fost luati ca prizonieri de razboi. Cei ce au scapat, au fost trimisi o perioada, de o luna, acasa, pentru relaxare.
In timp ce romanii erau plecati pe front, acasa se dadea acelasi razboi. Nemtii vorbeau frumos, cereau oua, pentru a le bea crude, dadeau diverse cadouri copiiilor, pe cand rusii faceau prapad. Pe principiul sa otravim fantanile, sa violam muierile, sa bem, sa bem, sa bem si sa vandalizam.
Poate sa scrie in cartile de istorie altceva, mai mult cred,  ceea ce am scris mai sus, pentru ca mi-au fost spuse candva, de unul dintre protagonisti:

Duminica egal poezie

Umbra
Adrian P

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Inchirieri, anunturi si reclame

Inchirieri:
de catre cine?

Oare de ce?

Ieri am vazut intr-un magazin d-asta de electrotoate un recipient pentru bauturi, din metal, ce avea pe el exact ceea ce vazusem mai inainte putin pe un stalp:

Recpientului n-am putut sa-i fac poza, nici macar cu altceva, dar de ce or fi pus capul de mort pe el?!

Scrie-mi la post restant mai bine


sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Asta cum se numeste?

Poate sa-mi zica cine ce o vrea, dar campania a inceput de mult. Cu mult inainte, de asta vara, cand le spuneam oamenilor, ca totul e pentru campanie. De fapt, nici nu s-a incheiat bine, ca a reinceput.
Mi-e lehamite d-acum si as pleca in Congo, daca n-ar fi oamenii.

Sambata cu amintiri

Sambata cu amintiri de aici, la mine-n camera miroase a trecut la mine.

Folclor de Sambata

ROMICA PUCEANU - DESCHIDE GROPARE MORMANTUL
 
 

Si rontaneaua de Sambata seara

Rontanea= o specie de mancare, ruda indepartata cu gogosile si saratelele.Nu stiu daca ii mai zice vreo persoana asa, dar eu nu gatesc niciodata dupa reteta, ci le imbin.
Pentru moment, cine a mancat, traieste:

Ce va fi, vom vedea

Se renoveaza Casa Socolescu.
Conform zvonurilor a fost cumparata de ala micul, de a impanzit Ploiesti-ul cu zeci de cladiri si are mai multe U-uri, U service, U electric, u etc. Tot de la zvonuri, va construi un camin de batrani. Sa vedem, nu se stie, mai zise unul ca face asta, plus loc de intalnire, pentru  pensionari si la final a facut parc de agrement, cu piscina, motel si alte dicstractii, ca doar nu castiga din camin, cat castiga din distractii.
Conform oficialilor: ai naibii, daca ar spune ei ceva.

Un copac cu chip

Ce avem noi aici?

Nu va uitati la copilul din dreapta si priviti ce-i incercuit: