La nici jumătatea vieţii

Mie nu mi-e frică de animale şi nu mă feresc de ele pe stradă, din contră le pun câte un nume şi încep să vorbesc cu ele ( asta nu înseamnă că iubesc animalele), dar azi dimineaţă, pe la 7:20, în timp ce piticii dansau samba florilor (mda, privem nişte flori colorate în zeci de nuanţe) simţii cum mă iau căldurile. Norocul meu, că nu mă pierd repede şi-apucai să mut umbrela din stânga în dreapta, în timp ce haita (dacă-s trei e ca la oameni, crimă organizată?) deja mă înconjurase şi saliva lacom.
Pasul unu: spusul unui Marş autoritar
Pasul doi: cine dracu a ascuns toate pietrele, că nu-i de glumă, ăştia nu se dau la o parte din a mă muşa.
Pasul trei: @$#$% marş...umbrelă...marş...umbrelă....
Pasul patru: reuşit să sperii doi şi apoi mers 50-70 de metri cu spatele.
Ciudat e că nu mă gândeam la mine, ci la copila ce locuieşte în apropiere (nu, nu copilul fantastic).