Fumatul interzis

Dar nu pentru toată lumea:

Alo, aici nesimţirea!

   Mai întâi: nu mă plâng.
   Mai apoi: ştiu că e greşit de multă vreme.
   Şi mai apoi: pe mine m-ar fi ajutat multe informaţii, aşa că poate-i ajută şi pe alţii.
   I: Nu mă plâng, pentru ceea ce fac, în perioada aceasta, dar mi-e lehamite de foarte mulţi oameni, care ar trebui să fie oameni. M-am tot întrebat, dar pentru oamenii aceia, care nu se pot deplasa singuri şi nici n-au pe cineva, care să alerge prin "sistem" ce se poate face? Am ajuns la zilele, în care-mi dau şi răspunsurile. Aceleaşi ca odinioară: nimic! Nimic, pentru că nu vor unii.
  II- Pe 1 Martie 1996, pentru o programare la o tomografie într-un spital din Bucureşti, a unui bolnav internat la spitalul Schuller, din Ploieşti, s-a deplasat o rudă. Ca mai apoi, pe 4  Martie, inclusiv transportul bolnavului cu Salvarea să fie achitat tot de rude. Deci, e greşit de mult.
  III- Dacă aş fi ziarist, aş face nişte experimente d-astea. Sau nu se poate? Ziariştii au şi ei rude, apoi Doamne fereşte, dacă vor ajunge la sistem, să nu fie trataţi netrataţi.
    Poate ajută totuşi pe cineva toate astea. Repet: pe mine m-ar fi ajutat în mare măsură.