Azi.Stiri

Auzii azi la un desen animat, urmatoarea replica "Oana esti o vaca urlatoareeee" si m-am gandit doar la un singur personaj.
Auzii azi la stiri ca sua se pregatesc sa atace Libia si mi-am adus aminte de altele asemanatoare, plus ca ma intreb " de ce hotarasc americanii soarta altora?"
Si tot azi,auzii la stiri, ca familia doamnei, ce a fost accidentata pe trecerea de pietoni, de catre fostul prefect de Cluj, si-al carei bebelus a murit, a primit 165 000 de euro si uite-asa totul s-a sfarsit cu bine, pentru toata lumea si ma gandii ca noi i-am obisnuit pe oamenii astia sa ne cumpere.Cum e posibil sa primesti bani, de la cel ce ti-a ucis copilul si sa ierti? Imi explica si mie cineva, ca pentru mine e de neinteles.

Cum am refuzat 2500 euro

Asta făcând parte din ciclul "dacă pică drobul de sare".

Sunt rea, sunt extraordinar de rea şi dacă alţii au impresia, că-s o persoană bună (în vechiul context, nu cel de azi) se înşeală amarnic.Iubesc urâtul, pentru că, poate ceea ce mi se pare mie frumos, pentru alţii e urât şi invers, râd când alţii plâng şi invers, îmi place numărul 13 şi sunt fan-ul (sau fana) pisicii negre, ce traversează strada şi mai presus de toate, ascult doar ce vreau eu, făcând abstracţie de ceea, ce mi se impune câteodată (când îmi moare bateria(nu mie, ci chestiei acelea mici, pe care o am in buzunar şi-i conectată la urechea mea, printr-o cască) sau căştile nu-s suficiente, pentru a acoperi zgomotul) prin spaţii libere sau mijloace de transport, nunţi sau alte cumetrii.

Să vă dau nişte exemple:

când eram mai fericită şi murmuruiam la serviciu una bucată arie celebră, acompaniată bineînţeles de către original, se opreşte dintr-o dată acompaniamentul meu şi privesc să văd ce se întâmplă, când aud:

- ascultă şi tu Kiss fm

-mă laşi, du-te băieţel în cuşca ta, aici e plantaţia noastră şi ascultăm ce vreu eu, că-i radioul adus de colega mea.

- hai mă, că-ţi dau 2500 euro.

- pe minut sau cum? Pe zi?

- m-am înscris la concurs, pentru 10.000 euro, am telefonul unde e semnal, tu asculţi, îmi spui când spune numele meu sau al nevestei mele şi îţi dau şi ţie 2500.

- gata, hai ... hai la notariat să-mi dai scris că faci aşa, dacă pică drobul de sare. Băieţel nu-mi faci tu mie programul şi mai ales nu-mi impui ce să ascult.

- eşti rea

- nu-i nicio noutate

Aceeaşi zi, alt personaj:

- fetiţa hai să mă ajuţi

- am sosit

- uite ac, uite aţă, coase-mi şi mie nasturele ăsta

- te rog unde e? Şi-apoi nu-mi permite religia

- da' de când te-ai făcut aşa rea? Şi mă iei la mişto?

- am fost mereu, dacă v-am ajutat altădată la altele grele nu însemnă, că-s bună şi nu vă iau la mişto, dar azi e asta şi eu fac ce vreau eu.

- eşti rea

- mie-mi spui, spune-o altora, care nu mă cred.

Altă zi, printre blocurile gri, unde de obicei nu dau atenţie oamenilor "de bine", dar când insistă şi merg după mine, mai aproape decât umbra mea, reacţionez :

- păpuşică nu auzi? Ai nişte ochi minunaţi

- mulţumesc, aşa şi? Ce propui? Fata ta ce zice? Dar nevasta ta? Încă mai caut lentile de contact galbene, să imprecsionez oamenii ca tine.

- dar rea mai eşti, eu ţi-am făcut un compliment

- şi n-ai văzut nimic, eu ţi-am mulţumit şi atât, dacă era un compliment cuvintele păpuşică, pisi şi celelate n-aveau ce căuta (specific eu chiar îl ştiam, doar el nu m-a recunoscut din prima, a fost nevoie de explicaţii apoi).

Mai vreţi? Mai am, exemple despre răutatea mea.