It iz a breicap?!

De la cap pleacă toate și ăl de nu recunoaște e mai plecat decât cei ce recunosc măcar puțin.
Nu știu voi, dar eu (cu tot cu Guliverul meu din tărtăcuță), care uneori mai vorbesc singură sau cu dușmanul imaginar, mă simt sănătoasă, când mă gândesc la cel, care a gândit reclamele-n care un gagiu se desparte de resturile de mâncare (unde mai pui, că-mi aduc aminte de un trăsnit, care alerga după fructele și legumele de pe mușama, când a uitat numărul paharelor pline).

Am făcut-o, asta e

Cum nici acolo n-am avut intimitate si m-au văzut ei, cum altii nu m-au văzut.

Nivelul următor: Cartea Recordurilor

    Na, auzii una bună, ieri şi alaltaieri, şi-i musai să aflu, dacă mai sunt astfel de oameni.Conform studiilor, unor femei, eu mănânc în ambele părţi ale maxilarului, în acelaşi timp. Da, e adevărat, recunosc, jumătate de covrig în stânga, jumătate în dreapta, dar habar n-aveam, că până acum aş fi singurul caz.
   Am nevoie de răspunsuri (iar): mai ştiţi şi pe alţii? Că doar n-oi fi eu un fenomen, c-apoi, dacă-i aşa, mă duc la carte. Cartea Recordurilor.