Mult așteptatul Mai

Voi continuați cu glumele, între timp eu mă satur.

Ceva vechi, ceva nou, ceva bun, ceva prost

      Avertisment: această postare poate produce mânjirea monitorului.

      Aşadar, deşi nu credeam că se poate asta, după episodul unul, a sosit şi cel de al doilea. În ritmul ăsta, îl bag în iarnă.

      Joi, după o serie de scărpinat (cine-a auzit de coarne, ştie despre ce scriu), am trecut şi la gâdilatul omuşorului (sau omuleţ, după cum îi spun eu). Şi l-am gâdilat bine:

Pentru o viaţă elastică

Consumă fructe şi legume, că au gust de plastic şi nu ştiu unde e sănătatea ascunsă în fructele şi legumele injectate (tratate).

Nu doar arta cere sacrificii

Ţin minte că acum, în plină iarnă (şi-atunci era stratul de zăpadă mai mare chiar de 50 de centrimetri), culegeam pere şi erau delicioase. Mda, aveam peri de iarnă, nu ştiu cum le zice în termeni botanici, eu le-am zis mereu peri de irană, peri cu pere verzi şi zemoase. Au trecut anii, au murit perii, mi-au rămas moşmoandele. Ce gust minunat au mosmoandele (pentru mine); şi-acum, când scriu am un ocean în gură, nu doar o baltă. Toate bune şi minunate, doar că din motive, doar de el ştiute, moşmondul din grădină s-a sinucis, încetul, cu încetul. Şi-a pus capăt crengilor întâi şi-apoi, într-o zi de primăvară, şi-a ucis şi rădăcinile. Ce mi-a mai rămas? Moşmondul mic din curte. Vreo doua ierni ne-am simţit minunat şi a hrănit multe guri, unele pe care nu le-a ştiut niciodată. Numai că-n viaţă apar şi schimbări, iar anul trecut primul a fost liliacul, abia aştept primăvara asta, dar după cum văd eu nicio şansă de resuscitare. Apoi a urmat cireşul, cireşul ăla mic de mai, din care nu mâncam, decât vreo 4 mâini, că restul le dădea tataie sau mai apoi tata la copii şi vecini şi celor, ce nu aveau cireşe (da' mie nu-mi dă nimeni acum, eu am cumpărat de la piaţă anul trecut, să duc cuiva la spital, că doar asta-şi dorea şi nu puteam să-i spun "ştii, eu nu am", asta e culmea "să stai în satul cireşarilor zgârciţi şi să-ţi iei cireşe din piaţă", dar culmea mai mare, vânzătorul să fie tot de la cireşari, dar el să nu aibe cireşe) câte poze i-am făcut, în picioare, culcat, tăiat pe jumătate, pff ziceai că e la casting, nu mă opream. E lemne de foc acum, soba lipseşte doar. Şi-n cele din urmă a venit şi răndul lui, al moşmondului. "Murise" şi el pe jumătate, dar încercam să-l resuscitez, din aceleaşi motive, ca şi liliacul a sfârşit şi el şi-acum caut ca o zăpăcită moşmoande, dar nu găsesc nicăieri :(( MIRC a avut 5 sau 6 (al lui e cel din poză), nu i-am cerut, nici pentru membrii familiei lui nu se ajungeau, nu i-am furat (cum să-l fur tocmai pe MIRC, nu că e o faptă rea, doar că-i comunitar- nu câine- şi-mi ia urma imediat). Am căutat în toate pieţele din Ploieşti, mai o am pe cea din Sud, dar dacă nu găsesc acolo Luni, unde pot găsi moşmoande? Trebuia să-mi congelez acum câţiva ani, când aveam şi-acum mâncam, la fel cum mănânc vişine de două zile. Vişine congelate şi-apoi dezgheţate, dar eu vreau moşmoande :((