Spiritul de turmă

      Nu mă impresionează ziua de astăzi, prin nimic deosebit faţă de celelalte. Nu-i musai să fii în doi, pentru a iubi (şi da, mă refer la acea iubire), precum, în multe cazuri, nu-i de ajuns să fie doi, pentru a fi dragoste.
      Până la ora asta, cel mai mult pe ziua de azi, m-a amuzat următoarea situaţie:
am o colegă, pe care o cheamă Vasilica, dar căreia i se spune Vali. Am altă colegă, care o cunoaşte pe aceasta, de vreo şapte ani, doar că azi i-a adus un cadou, pentru ziua ei (de nume). "Ok, bun, dar mă cheamă Vasilica, nu-mi place, dar asta e" am auzit-o, precum am auzit-o mai apoi spunând "s-or fi tâmpit toti, de primesc mesaje cu urăi, nu mă cheamă Valentina". Şi încă o dată spiritul de turmă şi-a spus cuvintele.Nu, nu pentru că Vasilica era versus Valentina, ci pentru că oamenii aceştia se dau drept ortodocşi, având impresia că Valentinul ăsta e trecut în calendar ca şi Vasile.
      Oare cine o fi oierul turmei ăsteia?!?
    P.S- m-am amuzat teribil. Şi nu din cauza religiei, ci a situaţiei.Mă-ntreb de multe ori, de ce am starea asta de lehamite, de ce mă simt bine singură, de ce-mi plac Paraziţii şi multe de ce-uri asemănătoare. Uite "d-aia".