Nu mai gândesc de ani "nu mi se poate întâmpla mie", dar şi când e cât p-aci să mi se-ntâmple, mă simt la marginea prăpastiei.
Dragă mamă, sunt bine, ţi-am scris cândva pe fb nişte rânduri, simţeam nevoia să mă descarc şi mă speriasem enorm. Azi n-o mai pot face acolo, sunt persoane, care s-ar alarma imediat şi te-ar alarma şi pe tine. Nu cred că te-am minţit, doar am omis să îţi spun "o chestie", dar cred că inima ta nu ar fi suportat şi asta, ţinând cont că inima ta e încă fragilă, pentru lupta, pe care o duce soră mea.
Ai zâmbit azi?
Eu da, cu toată inima.
