marți, 24 iulie 2012

Femeia, întortocheata poveste

    "Nebune minţi a făcut Dumnezeu şi le-a numit femei"- Haiducii lui Şapte Cai.
  Mare dreptate a avut cel de a inventat replica asta, musai să revăd filmul ca să-mi dau seama cine a fost.

  Stam azi, la serviciu. De-abia-ncepusem serviciul, că adu "să-i spună cineva", "eu nu-i zic", "da' totuşi să meargă aşa", "auzi, FJ13 strig-o tu pe Q, ca să-i spună ea". Ăăăă, ce?!? Ce să-i spună şi cui şi de ce? Eu mă integrez în absolut, mă duc în alte lumi, perpendiculare, numai să n-aud comentarii, despre capra vecinului si boul vecinei, aşa că-i musai să mă dumirească, dacă vor să comunicăm. Şi mă dumiriră, doamna director de vânzări avea rochia descusută, la spate. Mama lor şi tatăl vecin, când observară taică, numai ce trecuseră două minute de când începurăm activitate?!?! Ce ochi au femeile astea, ptiuu să nu fie de deochi. Bun, de ce să strig pe altcineva, să îi spună cea care era mai aproape şi care a comentat, zic, dar nu, că, vedeţi voi, nu se cade. Mamă (doarme, n-are rost s-o deranjez), ce-mi vine să urlu. Câtă vâlvă, pentru o rupură mică. Îi zic eu, numai s-o oprească ele. Nu, că nici aşa nu vrură, că vedeţi voi, nu se cade ca leidiile s-o abordeze, pentru asta. Şi-mi ridicai corpul şi plecai după dânsa, când trecu, şi-i zisei "doamnă, vi s-a descusut rochia la spate, eu nu vă pot spune exact locul, dar doamnele se tot îndeamnă, care să vă spună".
     Şi-atunci s-a-ntors şi am văzut-o şi eu, se descususe aţa maxim un centimetru. Cum văzură ele aşa repede, tot nu-mi explic, mai ales că era şi neagră. Precum nu-mi explic nici comentariile de după. Cum şi de ce am avut curaj a-i spune, că aşa ceva nu se spune.Eu nu ştiu cum sunteţi voi, dar sincer, prefer să mi se spună, când am vreo avarie d-asta., poate găsesc un remediu (doamna a sunat şi i-a fost adusă altă rochie), decât să merg cu ceea ce nu vreţi să vedeţi, la vedere. Stai, că nu m-am putut abţine şi le-am zis şi că prefer să mi se spună şi că e mult mai bine aşa decât să le aud comentând toată ziua, apoi toată ziua m-am rugat să nu mă înce cu vreo gură de apă, aşa de fioros mă priveau.

Un comentariu:

Michaila spunea...

Cred ca cel mai frumos ar fi sa spunem ca femeia este un univers mai misterios, mai nesigur...
Suna putin ciudata, poveste...