Auzite şi părerea mea

             Nu neapărat că mi-aş fi dorit, dar involuntar am auzit o discuţie pe tema ceaiului. Şi ca o concluzie, după ce aud despre combinaţii între urzică şi soc, laba gâştii şi pene de struţ (bine, recunosc, astea nu, dar aud despre atâtea combinaţii zilnic, că nici nu mai ştiu ce cocktailuri se pregătesc) e următoarea afirmaţie: ""nu contează, ceai să fie, nu apă. Nu contează că-i la plic sau e plantă culeasă. Oricum mai bun e cel la plic, cine mai culege plante astăzi, când ai totul la îndemână". Ei bine, eu nu sunt de acord. Puteţi bea ceaiuri cum vreţi, de care vreţi, dar pe mine, care nu-s o bautoare înrăită de ceaiuri, nu mă poate convinge nimeni că un ceai la plic e mai sănătos decât un ceai din plante propriu zise. O fi el mai aromat, dar nu e mai sănătos. Părerea mea.
          Tot din auzite şi tot involuntar, îmi ajung la urcehi următoarele cuvinte "copiii sunt reflecţia mamei". Ei bine, ziceam eu despre aşchii şi trunchi cândva, dar acum ţin să subliniez. De ce-s copiii reflecţia mamei? De ce să-i spui asta unui copil, pe care nu-l cunoşti? Păi, poae copilul acea a fost crescut de tată, sau de unchi, sau de oricine altcineva sau poate chiar de mamă, dar n-a vrut el să priceapă. Aaaa, copiii fac ceea ce văd sau ce învaţă? Da, sunt de acord, dacă tu nu spui o rugăciune, nici copilul n-o va face, dacă tu dai maneaua la maxim, aşa va face si el, dar odată ajuns la maturitate copilul va şti ce să aleagă, nu-i musai să rămână cu "prostii". (am subliniat)