- Şi ce-ai să faci cu toate astea, când eu n-o să mai fiu? i-a zis într-o zi, după ce o supărarse.
- Ce-au făcut şi alţii, i-a răspuns mama ei, pe acelaşi ton, rece şi dur.
A durut-o, a durut-o tot ce i-a spus, la fel cum au dudrut-o şi celelate cuvinte, pe care le-auzea mereu, dar niciodată nu i-a zis nimic. Era mama ei.
Şi-au mai fost dăţi, poate sute, le-a strâns în ea şi n-a spus nimănui decât mici frânturi.
Am întâlnit-o de curând pe mama ei, spunea "şi ce fac eu acum cu toate astea?Ce fac eu, când ea nu mai e?"
Ai zâmbit azi?
Doare, doare al naibii de tare si nimeni nu o mai aduce înapoi.
Hm, stiu ca doare, pentru ca vad durerea asta la fratele meu, de cand s-a stins tata. L-a suparat o viata, gandind ca are timp sa repare la un moment dat tot. Numai ca tata s-a dus rapid, si toata siguranta fratelui meu s-a spart in sute de bucati.
RăspundețiȘtergereSufleteste, e praf... si n-am cum sa-l ajut, nimeni nu are cum.
@Dara- imi pare foarte rau.Daca sufletul e la pamant,cu greu se poate ridica.
RăspundețiȘtergere@madMe- viata e rogvaviv