Nu ştiam nimic, decât că trebuie să nu vorbesc, despre ceea ce vorbeau ei (Dili şi Dili), că nu trebuie să ştie toţi de Europa Liberă şi de Vocea Americii, de ce spuneau, de ce gândeau.
Şi mai mia-mintesc atât, că au vrut să plece, dar ca de obicei "şi ce o să fie apoi cu copilaşii mei?".
15 Noiembrie 1987
Probabil mâine o să citeşti mai multe aici
Şi, dacă vrei să ştii despre ce-mi amintesc, poţi să arunci o privire aici.
uite cum se vede ca mai nou m-a prins nu numai raceala, ci si timpul ma strage tot mai acut, parca din ce in ce sunt mai buimaca, mai pe fuga.
RăspundețiȘtergereAzi am notat ca suntem in 14.
Cand mi s-a spus ca am gresit nici nu mi-am mai amintit de 15 noiembrie.
Dar nici eu, fireste, n-aveam voie cumva sa spun ca tata asculta Europa Libera. Nu intelegeam de ce m-au certat crunt ai mei prima oara. :)
@Mihaeladm- au,au,au,ai zis-o?Pffaaaii,eu niciodata.
RăspundețiȘtergeredin pacate am zis-o. Nu eram nici la scoala (bine, minte mai multa n-am avut nici dupa), dar mai ales nu ma prevenise nimeni.
RăspundețiȘtergereAbia dupa ce i-am spus maica-mii ce "nimic" vorbisem cu prietena mea de joaca, abia atunci a urmat "lectia".
Nu fusese vina mea, dar i-am panicat rau. Bine, nu s-a intamplat nimic. Prietena respectiva era o ofticoasa, probabil cand a pierdut la sotron a uitat tot ce s-a intamplat si zis inainte. :)
@Mihaeladm- :))
RăspundețiȘtergere