Cand a fost revolutia (cum oficial i se spune) nu mi-a fost frica (daca vrei mai multe detalii de atunci le poti afla aici), in schimb in '90, cand au venit ei, aproape de miezul noptii am fugit la mama si tata in camera si le-am zis:
"-hai sa ne ascundem, a zis la Telejurnal ca vin minerii.
- unde a zis mai tata?
- A zis, l-am auzit eu pe Paul Soloc, el zicea.
- Ramai si dormi cu noi, ai visat urat. Uite abia acum e Telejurnalul"
Corect, visasem, dar mi-a fost frica. Toata noaptea am visat numai razboaie, desi pana la Bucuresti sunt niste zeci de kilometri. Dupa cateva zile, mi-am scris in caietul de cantece un cantec nou, acesta:
Din pacate multi dintre cei, ce-l cantau atunci, cativa ani mai tarziu au acceptat un radio, o guma, un pix, o sacosa, o ... viata de sclavie pentru ei si cei din jur.
Oare cat o costa biletul de avion pana in Noua Zeelanda ?
RăspundețiȘtergere@Hector Brutacu- sper ca suficient de putin pentru a reusi sa pleci.Eu m-am intors pentru cineva anume si aici raman momentan.Sunt ai mei si nicio bogatie din lume nu merita sa ma tina departe de ei.Sufar si eu,sufera si ei si decat sa regret intr-o zi ca n-am fost langa ei,mai bine raman aici,dar cand o sa plec,am sa plec in jungla.
RăspundețiȘtergereîntr-o zi l-am căutat pe PAUL ŞOLOC pe google. nu l-am găsit :(
RăspundețiȘtergerede multe ori mă întreb ce mai face omul ăsta.
îmi plăcea. era o apariţie interesantă... în ochii mei de copil era un OM FRUMOS :)
PUP.
CU DRAG,
.
@iculici- l-am vazut candva pe un canal.E neschimbat, cel putin eu asa-l vad.Si mie mi se parea un om frumos si linistit.
RăspundețiȘtergere