Gheata la una, da'-i nevoie pentru alta.

Dupa ce m-a vizitat in iarna, am crezut ca-n vara scap. Ar fi fost prima vara fara. Da' de unde? N-am scapat, sunt racita tambal, saxofon si alte instrumente (cobza e mica pe langa ele). Si de  la ce?
De la gheata. Nu, ca nu beau cu gheata sau de la rece, nu, alta e problema. V-am spus vreodata ca lucrez cu oameni? Ati avut cumva impresia, ca eu sunt o persoana trasnita si restul sunt niste mielusei? Gresit. Eu sunt cea mai mielusea.
Exemple? Pai, ma-ntreaba unul dintre colegi ieri (40 de ani- asta sa va faceti o idee): "ai vazut cumva unde sunt electricienii?". Da' cine sunt eu sa stiu? Sa-l intrebam pe Big Brother si-asa suntem monitorizati nonstop si cred ca se crucesc bietii oameni, da'-i zisei "in pod". Daca stiam ce urmeaza, nu ziceam, jur pe gri (merge?). In urmatoarele fractiuni de secunda l-am vazut ca deschide usa si incepe sa strige. Lasa, zic, se potoleste, daca nu-i raspunde nimeni, numai ca ne chema un altul afara si vazuram colegul, transformat in Tarzan, intre timp. Din tot spatele cladirii aleia, in constructie inca, el a gasit o sarma si teava de la gaze si se tot chiunia sa se urce pe ele, mai ceva decat Tarzan si striga cat putea el "electircienilooooor, maaaii, aia cu renelul, maaaaiiii, curentatiii". Aaaa, da, vazu si el ca nu sunt electricienii, dar ii gasi pe cei cu aerul conditionat si statea asa atarnat intr-o manuta si-i intreba "ce faceti mai acolo? Ce e cu masa aia verde? Jucati biliard? Aaaa, nu, sunteti cu aerul. De ce-l dati conditionat?". Vrura unii sa-i faca poze, nu putura de ras.
La vreo doua ore, m-am trezit ca leaga o sarma de radio. M-am gandit, ca-i emo, sau vrea sa devina mai cret, decat e si n-are bani de-un permanent, dar de unde, cica vroia sa functioneze radio-ul mai tare si cand plec eu de langa el, sa traga de sarma.
Acum o urmareste pe o colega, a aflat si el, ca ea are un tic, o tragi de par si loveste cu ce are in mana, sau direct cu mana goala. Acum sta pe langa ea, s-o traga de par, sa-i vada si reactia. Imi ocolesc colega, desi pe ea o ajutam cel mai mult, evit sa mai stau langa ea.
Daca as sta sa povestesc tot ce  face zilnic n-as termina intr-o spatamana, plus ca mai sunt si alti trasniti.
Acum sa revin la gheata. Cum stateam eu asa in depresie (in postarea urmatoare detalii) si-i scriam lui "dracu" (stiu ca-i corect dracului, dar eu nu lui ii scriu), frumos afara, pasarele, soare ascuns, ma trezii ca vine altul si zice: "joci si tu pititea?" Am crezut initial ca noi ne ascundem, seful ne cauta, dar era pe bune si n-am refuzat. Ma puse naiba sa m-ascund cu o colega si sa afle si Tarzan (injuratorul, ca el e) unde si uite-asa, cum stateam noi cuminti si faceam planuri, ne-am trezit cu ... nici in iarna n-am avut parte de atata... un sac de gheata, peste noi. Daca n-aveam alt tricou la mine, cred ca si-acum mai gaseam cate un cub.
Acum am de toate, febra, ochi rosii, nas cat a lui Mos Craciun, ma ustura in gat, stranut. Sa fie totul si mai amuzant, am facut si pana. Nu pana, le vreun mijloc de transport motorizat, nu, ca prefer, ca cele 10-15 minute, pe care le fac pana la serviciu, sa le fac pe jos, ci pana la piciorul drept. Intunericul a venit, ea n-a vazut groapa, eu n-am vazut cum s-o ridic pe ea, teava statea acolo, eu am deranjat-o, piciorul pansat acum, fluier deranjat, cred ca l-am transformat in clarinet. Mergea niste gheata acum, dar la picior.