Vaaaai, ce nenorocire

Un nou virus şi-a făcut apariţia. Primul a fost afectat el, stătea în bucătărie şi vorbea singur de multe ori, era abandonat acolo şi fiecare îşi vedea liniştit de treaba lui, numai el rămânea acolo. Pănă într-o seară, când n-a mai vrut, puteai să faci orice, el urla şi nicio şansă să mormăie mai încet. Nu-i bai, am zis, las' că-l aduc p-al meu şi aşa nu-l folosesc. Şi-a trecut o săptămână, trăiam cu toţii fericiţi, până în dimineaţa asta, când tata mi-a dat vestea "ştii şi-al meu a făcut la fel, are un virus clar :))". Aceleaşi simptome, degeaba i-am vorbit frumos, am apăsat pe tot ce se putea, el urla şi nu vroia să se schimbe cu niciun chip. Nu mai sunt pe vremea cealaltă, ante'89, să-i dăm 2 pumni şi să-şi revină, nu, acum vorbesc frumosc cu ele. De fapt eu şi atunci le rugam să îşi revină, cu pumnii era sora mea. Numai că de data asta, a trebuit să mă declar de acord, aşa am gândit şi eu, ori televizoarele din casa asta sunt afectate de virusul circuito1integralo2, ori se răzbună pe mine, că nu mă uit la ele, decât, când le şterg de praf, dar mai sunt şi alţii în casa asta, alţii care chiar privesc.