Săptămâna din care trecură patru zile până acum fusei la două înmormântări și-o slujbă de seară (cea lunară, pe care o DOAMNĂ din viața mea, o "dă" de șase ani).
Despre cea la care am fost mai mult dădacă, c-așa-i cu promisiunile, din trei rămâne una, au știut mai mulți, despre celelalte, mortul, cei implicați și încă o amică. N-am vrut să se știe, ca-ntotdeauna. De mică m-a învățat cum e cu adio-ul ăsta, poate d-aia o și văd ca pe ceva natural. Cu dorul e o problemă uneori, deși a-ncercat să mă învețe și asta.
Carpe diem? Depinde de ce-nțelege fiecare prin asta. Pentru mine trăiește clipa-nseamnă să mă bucur zilnic de ce-mi oferă natura (și cinci minute dacă prind), să îmi ofer alea "cinci minute zilnice", oricât de multe aș avea de făcut, să-i bucur pe cei ce merită, să zâmbesc până fac riduri (până fac mai multe) și alte nimicuri.
Zilele ce trecură fură pline, dar alesei din ele liniștea și viața
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."