Duminică egal poezie

Dacă
Rudyard Kipling (traducere Dan Duțescu)

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea 
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea 
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva; 
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; 
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; 
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru; 
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel; 
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul 
Mereu senin şi în acelaşi fel; 
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită, 
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată 
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată 
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; 
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, 
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, 
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă 
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată 
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; 
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea; 
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, 
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom, 
atunci: a ta e Lumea asta mare 
şi, mai mult, fiul meu: atunci - ești Om!