Pe la-nceputul Neoliticului, îi spunea sor'mea tatei, c-ar vrea să o recuperez de la serviciu, într-o Sâmbătă.
Serviciu, unde nu lucrau în weekend, dar mai mergeau ele să își aducă actele la zi și eu să le ajut. Pleacă ea dimineața și decolez și eu pe la prânz. Un pix, două, șaipiște, un dosar, mult praf, gata, hai acasă, cum ar zice Gil Dobrică. Facem un drum spre centru, de undeva din Vest (de unde era Școala de Șoferi, pentru cunoscători) și ne-ntoarcem pe Republicii cu gând să ies prin cartierul Albert. Intersecție Nord, semafor roșu, galben, verde. Prima deschizătoare de coloană, bagi a-ntâia și dăi talpă. Bine, câtă talpă îi poți da unei Dacia 1300, cu trei ani mai tânără de cât tine și care a fost la viața ei de toate. Nu prea adânc, că te trezeai ca-n Flistone. Ha, tușește și nici nu trage, dă-i avarii și ușor, ușor treci pe banda de lângă trotuar și speri să ajungi până la primul refugiu. Mai c-un claxon, mai cu un Doamne Ajută, am ajuns. În America am ajuns, c-având probleme cu mașina cu vreo două zile-n urmă ne spusese tata "acum, până-n America puteți s-ajungeți". Dacă a fost frumos?! Cum nu?! În stânga priveam la Cablu Românesc, în dreapta la biserică și ascultam toate claxoanele și cuvintele de corason, pe care ni le adresau șoferii, care știau c-acolo-i locul "fetițelor". Ei ziceau, eu răspundeam "da' ce bă, credeți c-am adus cotețul cu mine să-mi creez condiții? Mai bine vă uitați la Delco-ul ăsta, că nu-mi place America asta". Dacă mă credeau nebună?! Cred că da, nu știu. Ce știu e că soră mea râdea și-și pusese un cearceaf în parbriz să nu o recunoască lumea, de-i ziceam și ei " da, pune și ăla, să zică ăștia că-s peștele tău și prestezi! Tu nu vezi că suflu degeaba-n Jigler, în America rămânem".
Postarea asta mi-a fost inspirată de nebunii de aici.
Serviciu, unde nu lucrau în weekend, dar mai mergeau ele să își aducă actele la zi și eu să le ajut. Pleacă ea dimineața și decolez și eu pe la prânz. Un pix, două, șaipiște, un dosar, mult praf, gata, hai acasă, cum ar zice Gil Dobrică. Facem un drum spre centru, de undeva din Vest (de unde era Școala de Șoferi, pentru cunoscători) și ne-ntoarcem pe Republicii cu gând să ies prin cartierul Albert. Intersecție Nord, semafor roșu, galben, verde. Prima deschizătoare de coloană, bagi a-ntâia și dăi talpă. Bine, câtă talpă îi poți da unei Dacia 1300, cu trei ani mai tânără de cât tine și care a fost la viața ei de toate. Nu prea adânc, că te trezeai ca-n Flistone. Ha, tușește și nici nu trage, dă-i avarii și ușor, ușor treci pe banda de lângă trotuar și speri să ajungi până la primul refugiu. Mai c-un claxon, mai cu un Doamne Ajută, am ajuns. În America am ajuns, c-având probleme cu mașina cu vreo două zile-n urmă ne spusese tata "acum, până-n America puteți s-ajungeți". Dacă a fost frumos?! Cum nu?! În stânga priveam la Cablu Românesc, în dreapta la biserică și ascultam toate claxoanele și cuvintele de corason, pe care ni le adresau șoferii, care știau c-acolo-i locul "fetițelor". Ei ziceau, eu răspundeam "da' ce bă, credeți c-am adus cotețul cu mine să-mi creez condiții? Mai bine vă uitați la Delco-ul ăsta, că nu-mi place America asta". Dacă mă credeau nebună?! Cred că da, nu știu. Ce știu e că soră mea râdea și-și pusese un cearceaf în parbriz să nu o recunoască lumea, de-i ziceam și ei " da, pune și ăla, să zică ăștia că-s peștele tău și prestezi! Tu nu vezi că suflu degeaba-n Jigler, în America rămânem".
Postarea asta mi-a fost inspirată de nebunii de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."