L-am ascultat pe Enrique, în ultimele 13 zile, la fel cum i-am ascultat anul trecut, pe Ionuț Dolănescu și pe mumă sa.
Recunosc, prima dată, nu-i dădui importanță, deși volumul se mărea deodată.L-am primit și-a doua oară, chiar și-a treișspea, dar deja, când după două sârbe și-un rock, l-auzeam pe Enrique, mă lua cu fiori. Și-ncepui să fiu atentă la toate versurile. Bine, după cele jdemii de variante de înjurături.Și, zău, că ajunsei la o concluzie și crezui că uite-așa nu se va mai asculta, dar nu. Ca și cum Murphy era cu mine și se lăfăia pe bancheta din spate, el, Enrique, apărea inclusiv pe posturile de radio.
Concluzia: ăsta e de partea cealaltă și nu știa cum să spună familiei. Nu mă credeți, priviți de citiți aici sau ascultați mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."