Dacă vreodată

 Sau cum s-ar zice, în umbra marelui urs.
 Nu că aş da sfaturi, dar mă puteţi întreba orice.
   Ce aveţi de reţinut, în caz c-ajungeţi vreodată să vă lăfăiţi în cort, prin jurul lacului Sfânta Ana? Nu vă spun ce vă trebuie-n cort, asta presupun că o ştiţi deja, dar musai să fiţi atenţi la urşi. Fără glumă, fără râsete, deşi o să aveţi parte de ele.
   Primul an, doar fuserăm în trecere şi prinserăm dimineaţa, pe la 6:30-7, cel mai frumos "ceţos" lac. Anul următor, atraşi de aventură, am vrut să campăm o noapte şi-acolo. Am ales varianta netului, pentru informaţii şi-am găsit: "vine ursul, dar dăo tură şi pleacă", "nu vine niciun urs, e contrareclamă", "vine, să nu vă cazaţi acolo".
  Adevărul e că totul e imprevizibil. Poate veni sau poate nu. Nu contează că vă cazaţi, în zona "amenajată" sau pe partea opusă, in zona Tinovului, el/ ea, dacă vrea să vină, vine. Sunt chiar avertismente, că-s urşi în zonă, dar să ştiţi că oricum au microcipuri şi se ştie, unde sunt. Prima noastră experienţă a fost, pentru început traumatizantă, dar ne-a trecut extrem de repede, drept dovadă c-am încercat-o şi pe a doua.
  Jucam cu toţi un joc de-al nostru, pe porunci, dar în acelaşi timp, eu asiguram flancul drept, ea flancul stâng, după ce fusesem întrebaţi, dacă l-am văzut, c-a fost mai jos de noi, cu vreo 10 metri. Nu-l văzusem, de râs nici nu-l auzisem, dar abia atunci am realizat dece începuseră oamenii să facă un pic de zgomot. Când flancul drept şi flancul stâng s-au ridicat deodată în picioare, în timp ce unul executa porunca de a face, precum râma, au văzut cum sclipeau două boabe la coşul de gunoi. Erau două boabe cafenii, probabil, era prea întuneric, pentru a-i vedea ochii în lumina lanternei, care priveau pofticios la punga de cereale cu miere, din coşul de gunoi. Şi dă-i agitaţie, zgomote şi dus a fost, nu înainte de a saluta din mers, în două labe, pe şoseaua de lângă. N-a plecat prea departe, doar pe partea cealaltă şi uite-aşa a făcut traseul mare parte din noapte. Apoi, când ne-am hotarât noi să-l pândim, să-l pozăm, n-a mai venit dânsul, mânca zmeura dincolo de gard, în timp c enoi priveam luna plină, aşteptându-l.
  Anul acesta, într-o nebunie de moment, am ajuns iar acolo. Trecusem deja de prima experienţă, dar aveam şi novici. Ne-am pregătit din timp lemnele, pentru focul de tabără (apropo, puteţi vorbi cu personalul din zonă, pentru lemne, nu măcelăriţi pădurea de unii singuri. Nu plătiţi, pentru lemne, doar vi se indică de unde le puteţi procura) şi-am început acelaşi joc. Eram deja de două ori mai mulţi decât în anul precedent. Când râme, când dromaderi, când Irina Loghin rap (da, recunosc, am făcut-o şi p-asta), când Paraziţii-operetă, uite-aşa aşteptam să sosească, dar numai în partea opusă l-auzeam că e. Bine, nu-l auzeam pe el, e ceva distanţă, dar auzeam zgomotele şi vedeam agitaţia de maşini. În partea noastră, n-a sosit, a trecut pe potecuţa lui, pe lângă, undeva pe la 4 dimineaţa, dar n-a mai poposit. Era prea multă agitaţie, în locul, pe unde-şi făcea intrarea. Probabil, cei ce campaseră acolo, ştiau ce au de făcut. Dar nu-i bai, cu două seri în urmă şi-a ales o ladă frigorifică, o minge şi-apoi a plecat.
 Ce aveţi de făcut în astfel de cazuri?
- nu campaţi, în partea de sus a campingului, deşi e mult mai frumos şi mult mai bine, p-acolo îsi face apariţia, chiar dacă legaţi poarta, are sub gard nişte tranşee ale lui.
- nu lăsaţi afară nicio urmă de mâncare şi dacă puteţi, nici măcar la coşurile amenajate. Mai bine, băgaţi resturile-n maşină, dacă nu le duceţi până le ridică angajaţii.
- îi plac dulciurile enorm, aşa că îl atrag şi ambalajele goale
- cât mai multă gălăgie şi lumină
- nu campaţi nici aproape de fosta cabană, p-acolo e celălalt traseu al lui
- iar, dacă vreţi să campaţi dincolo, nu staţi ziolaţi, desi vi s-ar părea mult mai confortabil, altfel în jur de 23-24 riscaţi să vă mutaţi forţat cât mai aproape de civilizaţie sau să plecaţi în grabă.
  Acum, dacă-l vedeţi în două labe, nu-nseamnă că se bucură sau că "vă ia la mişto", ci că vă avertizează. Vineri si Sâmbătă îşi face apariţia fugitiv, dar Duminica şi în cursul săptămânii, când nu-s aşa de mulţi turişti, el face legea. Şi ca să-nchei cu urşii de la Sfânta Ana, citez cu-aproximaţie din spusele unui angajat de anul trecut "...vine, pleacă... şi până la urmă aici e casa lor, noi suntem doar musafiri, dacă nu-i deranjăm, nici ei nu ne caută, îşi iau dulciurile şi pleacă".
  Eu poze cu dănsii n-am, vă spusei de ce şi noaptea trecută, l-am aşteptat râzând, nu am plecat ca alţii pe celălalt mal, dar ca să ştiţi că e, v-arăt ce-am găsit azi, în Tinov:

Şi, dacă tot ajungeţi în zonă, nu rataţi Tinovul Mohos, deşi programul e din două în două ore, cand sunt prea mulţi turişti se face din oră-n oră.



Şi dacă tot m-a apucat, deştptăciunea, vă recomand, dacă aveţi chef şi timp, cartea "dincolo de bine, dincoace de rău" de Aurora Liiceanu şi Alice Năstase..N-am terminat-o momentan, am citit din ea de la 3 până pe la 4, noaptea trecută şi vreo oră, azi, dar în noaptea asta, e a mea. Mă recunosc acolo în prea multe.

P.S ultima poză e pusă cu "cracii-n sus".