Femeie, profită de şansă!

     Dacă mi-amintesc bine, am mai scris ceva asemănător, cândva.
     Dacă nu-mi amintesc bine, am vrut să scriu.

  Singura certitudine în viaţă e moartea. Părerea mea. Dar dacă ai o şansă s-o amâni, de ce nu profiţi de ea? Când altele/ţii şi-ar dori această şansă?!N-o faci pentru tine, dar zici că îţi adori copiii, fă-o pentru ei! Tot părerea mea.
    Am întâlnit acum un an si opt luni mai multe femei, dar printre ele şi una care avea atunci 44 sau 43 de ani. D-atunci o văd zilnic, discutăm zilnic. Inevitabil, doar petrecem 8 ore din viaţă împreună, că vrem sau nu. La câteva luni, după ce-am cunoscut, i-am aflat şi povestea (de ce şi-or povesti femeile vieţile, pe la serviciu, n-am habar). Telenovelă, vere, frate, unchi, mătuşi, necunoscuţi (şi tot cred c-am omis pe cineva).Dar telenovela vine altădată, acum vine realitatea. O întrebau altele, dacă se simte bine şi dacă a mai fost la doctor. Atunci am aflat că are "nişte noduli" la sâni, că o jenează, că o doare, că etc.
   ?!?!?! uite-aşa mi-a rămas mintea (care oricum nu e prea clară) şi-am tot cicălit-o să meargă la doctor. Mai apoi, i-am dat şi-un alt exemplu, de care n-am crezut vreodată că ne vom lovi. Auzeam mereu aceleaşi vorbe. Am făcut-o inconştientă, i-am zis că nu-şi iubeşte copii, aşa cum zice, i-am vorbit frumos, i-am vorbit urât, chiar dacă femeile celalte nu erau de acord cu mine ( mentalitatea ucide?). A ştiut de ce-am lăsat liber locul de lângă ea timp de 3 săptămâni şi prima vorbă, pe care i-am zis-o, când m-am reîntors la serviciu a fost aceiaşi "du-te femeie la doctor. Ai o şansă, pe care multe şi-o doresc". Săptămânile trecute se plângea că o si doare, o şi mănâncă şi multe altele. Mi-a zis că merge, mi-a zis apoi că nu mai are numărul doctorei. Coincidenţă (sau nu) era aceiaşi doctoră, pe care o avusese şi ea şi i-am dat si numărul ăla. Acum vreo patru zile mi-a zis c-a mers, că ar trebui să facă o mamografie, dar bănuiam că mă minte. Azi am aflat că are sânul vânăt deja, că i-a arătat altcuiva. Aş bate-o, aş strânge-o de gât, dar tot îi zic "femeie, mai ai o şansă, nu o rata".
    Nu, nu-i prietena mea, dar tare mi-e teamă să nu urmeze ea, deşi în seara asta i-am dat-o exemplu si pe colega mea.
     Şi nici nu m-a apucat acum vreo filozofie de viată. Nu, îmi sunt de-ajuns filozofiile de pârâu. Aşa am gândit mereu şi sper să nu o iau pe lângă, vreodată.