Alo, aici nesimţirea!

   Mai întâi: nu mă plâng.
   Mai apoi: ştiu că e greşit de multă vreme.
   Şi mai apoi: pe mine m-ar fi ajutat multe informaţii, aşa că poate-i ajută şi pe alţii.
   I: Nu mă plâng, pentru ceea ce fac, în perioada aceasta, dar mi-e lehamite de foarte mulţi oameni, care ar trebui să fie oameni. M-am tot întrebat, dar pentru oamenii aceia, care nu se pot deplasa singuri şi nici n-au pe cineva, care să alerge prin "sistem" ce se poate face? Am ajuns la zilele, în care-mi dau şi răspunsurile. Aceleaşi ca odinioară: nimic! Nimic, pentru că nu vor unii.
  II- Pe 1 Martie 1996, pentru o programare la o tomografie într-un spital din Bucureşti, a unui bolnav internat la spitalul Schuller, din Ploieşti, s-a deplasat o rudă. Ca mai apoi, pe 4  Martie, inclusiv transportul bolnavului cu Salvarea să fie achitat tot de rude. Deci, e greşit de mult.
  III- Dacă aş fi ziarist, aş face nişte experimente d-astea. Sau nu se poate? Ziariştii au şi ei rude, apoi Doamne fereşte, dacă vor ajunge la sistem, să nu fie trataţi netrataţi.
    Poate ajută totuşi pe cineva toate astea. Repet: pe mine m-ar fi ajutat în mare măsură.

 La orice cardiolog din Ploieşti, programările sunt făcute până la jumătatea lunii Martie. Nu contează, că e cabinet particular sau ai trimitere la unul, care activează la stat. Cu programarea la particular făcută pentru 13 Martie, am încercat o programare în prealabil, la ambulatoriul de la Spitalul Judeţean (trimitere şi toate cele), pentru a-i da una în cap înmâna frumuşel medicului de familie o altă reţetă, prin care poate elibera reţeta compensată (încă aştept lămuriri cu privire la asta. Lămuriri oficiale). Ei bine, dacă o s-ajungeţi s-aveţi vreodată nevoie la acest cabinet, poate vă ajută rândurile acestea. Nu vă spun toate drumurile, pe care am fost nevoită a le face (am zis, nu mă plâng, disperarea mea de zilele astea nu se datora acestei probleme), ci doar finalul:
  - Bună ziua, interior 234, vă rog!
- Bună ziua, aş dori şi eu o programare la Cardiologie.
- Aţi greşit interiorul, 219!
Ţâr, ţâr, ţâr:
- Bună zi...
- Aşteptaţi!..... Da?!
- Bună ziua, aş dori şi eu o programare la Cardiologie.
- Aţi greşit interiorul, 234.
 - Tocmai mi s-a spus de acolo, că la dvs.
 - Eşti tâmpită sau eu sunt tâmpită, dacă îţi spun că la Fişier nu se face, pentru Cardilogie?!
 -?!?!? Eu presupun că nu-s tâmpită, ştiu şi ce scrie pe uşă, c-am fost acolo şi ieri dimineaţă, ştiu şi interiorul, dar dacă aşa mi-a spus colega dvs...
- Sunteţi o tâmpită! Şi ea şi dvs! În fond ce vreţi?
  Şi mi-a închis telefonul. Jur pe roşu, pe mov, pe ce vreţi voi, că astea au fost cuvintele. Am martori, pentru că sunam în timp ce mă-ndreptam spre serviciu (am observat zilele astea, că la toate laboratoarele de analize şi toate cabinetele, unde scrie program de la şapte, se-ncepe undeva între 7:30-7:45. Inclusiv cele particulare) şi-am să-ncerc şi Luni, poate-mi răspunde aceiaşi doamnă, doar pentru a o înregistra. Am revenit la 234, mi s-a spus sec "de Luni încep programările, pentru Martie", deşi cu o zi în urmă mi se spusese că s-a ajuns cu programările la jumătatea lui Martie, dar astea toate, doar după ce a încercat a-mi spune iar, c-am greşit interiorul. I-am mulţumit si i-am transmis că doamna de la Fişier a făcut-o tâmpită. Măcar atât să fi făcut şi eu bun, să le comunic ce nu-şi pot spune în direct, pe banii mei, pe timpul meu, pe nervii mei.
  Aşadar, dacă aveţi vreodată nevoie la Cardiologie, la Spitalul Judeţean, vă sfătuiesc să nu vă deplasaţi personal, dacă aveţi probleme cu tensiunea, ci sunaţi la 0244537711 interior 234

De ce EKG cu plată, m-am întrebat?!?! Nu că m-aş fi gândit la bani, ci pentru că mi s-a părut ciudată insistenţa. Pentru a mai încasa şi ei un bănuţ? Posibil, c-acolo n-am avut pe cine întreba, deşi două zile, de la 7 la 7:45 am stat la uşa cabinetului şi n-am văzut picioruş de asistentă, dar am aflat de la un domn, că puteţi merge pentru EKG, la etajul 5 şi spuneţi că v-a trimis dl doctor. Şi nu doar el a făcut asta, ci mai mulţi, care deja-mi spuseseră.

Plimbările mele, de zilele acestea, mi-au amintit de

D-aia prefer să văd mereu partea plină a paharului, că de golit, oricum se va goli.

Şi nu generalizez, am întâlnit şi doctori oameni.