De la o ciorbă rădăuţeană

     D-acolo a început totul, dar s-a ajuns, unde nici nu-mi imaginam.

     Veniră nişte rude, la alte rude. Nişte rude, care locuiesc, un pic cam departe, prin nordul ţării. N-am avut altceva mai bun de făcut decât să răspund invitaţiei, de a mă reîntâlni cu rudele. Ba da, aveam ceva mai bun de făcut, dar am zis să nu fiu nesimţită. Bine, nici asta, am zis ca nu cumva să afle că am fost să mă văd cu celelalte rude, sosite de peste mări şi ţări, şi că în partea asta a neamului nu am afinităţi. Bine, pe unele nici nu le văzusem de acum vreo 15 ani, pe altele de acum vreo cinci. Ca să scurtez, mă dusei, bla, bla, bla, dar la un moment dat ruda gazdă reîntrebă: "sigur nu mănânci?" şi eu, cum mănânc doar când îmi e foame, nu putui să fiu educată şi să mă fac că mi-e, răspunsei: "nu, săru'mâna, am mâncat o ciorbă rădăuţeană". Şi-apoi, din vorbă-n vorbă am ajuns să le spun, cum am sunat-o pe Bibi ca să se uite pe net, pentru a termina anumite persoane cu vorbele şi contrazicerile, despre faimoasa ciorbă. Eh, aici se rupe totul şi chiar aş vrea să-mi traducă/explice/spună cineva, care e tâlcul, că ruda prin alianţă (soţul rudei directe şi persoana, pe care n-am mai văzut-o de 15 ani) s-a uitat la mine, de parcă eram cel putin una dintre vrăjitoarele arse pe rug, cândva (asta am dedus-o apoi, că iniţial nu-mi explicam privirea) şi-a zis: "Cum, foloseşti netul?!". Păi, da, îl cam folosesc, zic eu şi-i spusei si omului, cine e Bibi şi că, nu-mi place să intru pe net de pe telefon, d-aia apelez la ea. Ce net pe telefon, mamă, că-ncepuse omul să ne explice de ce şi cum o să sfârşim din cauza netului, că  nici nu-mi amintesc toate aberaţiile, dar m-am enervat enorm. Şi nu, nu asta-mi e dilema, dar în toată învălmăşeala asta de râs şi nervi, vine altă rudă, care-mi spuse că e nea Nelu, la tv. Gata, dacă până aici am priceput ceva, d-aici s-a rupt totul.
     De la o biată ciorbă, am ajuns s-aud discursuri, despre faptul că muzica asta lăutărească o să mă ducă la pierzanie, că ţigările mi-au asigurat un loc fruntaş, la cazane (bine, eram conştientă că ajung acolo, dar mă gândeam că un pic mai în spate, că ştiu să stau la rând), că el credea că sunt altfel, când m-a zărit nemachiată şi altele, care, zău, îmi stârneau râsul, dar mi-era teamă că omul vorbeşte serios. Şi chiar vorbea, dar m-am prins abia, când am văzut cum se retrage lumea. Bun, am înţeles că a ales o altă religie, am înţeles că nu mai e persoana aia, pe care o ştiam eu, poate că nici eu nu-s, degeaba i-am explicat cam ce părere am, degeaba i-au spus alţii, despre alte rude, degeaba multe, pentru el noi eram mai ceva ca vrăjitoarele (sincer, îi compătimesc copiii. Sau poate s-au căsătorit şi au scăpat), dar ce nu am înţeles şi tot încerc, e o dilemă legată de o altă verişoară, care e ortodoxă şi al cărei soţ e catolic. În opinia acestei rude, oamenii aceştia nu sunt căsătoriţi în faţa lui Dumnezeu, deşi au făcut cununia şi la ortodocşi şi la catolici. Ei bine, asta n-o-nţeleg, degeaba am încercat noi să-i spunem că şi la el ar fi acelaşi caz, dacă am crede asta, că erau amândoi ortodocşi, când s-au căsătorit, dar că între timp el a trecut la o altă religie (nu ştiu să vă spun, care, ceva cu Miercuri şi Duminică, seara), că n-am avut cui. Dacă el avea o putere, ne făcea scrum.
   Şi mai am o dilemă: ce o fi avut ciorba aia în ea?
   P.S- cred c-a fost ultima oară, când ne-am văzut o verişoară. Nenea n-o mai lasă singură p-aici.
   P.S 2- bine, recunosc, dacă l-am văzut aşa de înverşunat împotriva noastră, i-am lăsat şi pe fb, nişte link-uri, că-i spusesem, că-s prietenă cu Paraschiva, dar am găsit altele mai abitir. Să nu ne spună el nouă, de net, că, dupa ce a vizonat link-urile, a tăbărât pe mess.