Probabil că e foarte greu să vă reţineţi de la multe alimente, numai pentru o dietă.
Probabil că e greu să suportaţi, în preajma voastră şi celelalte organisme, pe care le auziţi că vor să adauge ceva şi nu pot.
Probabil că vouă nu vi se oferă dimineaţă şuncă, ouă, roşii, brânză, pâine.
Probabil că la amaiază nu sunteţi servite cu două feluri de mâncare şi pâine.
Probabil că seara, mai târziu de ora 18, nici nu vi se mai spune, despre sarmale, ciorbe, tocăniţe, pâine, fructe şi alte cele.
Sincer, eu vă-nţeleg, dar voi de ce aveţi impresia, că orice persoană slabă îşi doreşte să fie Bianca Drăguşanu? De ce e aşa de greu de priceput, că multe dintre persoanele slabe spun că s-au îngrăşat,cu bucurie, nu ca un vaiet? De ce aveţi impresia că noi, ăştia slabi, n-am făcut zeci de cure, de îngrăşare? De ce întotdeauna, persoanele plinuţe, au tendinţa de a întreba o persoană slabă, dacă mănâncă? Da, mănâncă, de multe ori chiar mai mult decât o persoană mai plinuţă.
Vă daţi seama că un om slab poate să fie la fel de sănătos ca un om gras sau că poate să fie la fel de bolnav?!?
Vouă vi se pare că merg oamenii, în jurul vostru, cu ADN-ul la vedere sau au geam, în dreptul stomacului?
Un om plinuţ, poate să fie un om plinuţ, pur şi simplu. C-a moştenit anumite gene, că n-a mâncat ce trebuia, că...multe, dar un om plinuţ, care mănâncă cinci pateuri deodată şi-i spune unui om de trei ori mai slab, că "aşa eram şi eu, ca tine, scândură", mi se pare chiar nesimţit.
Niciodată n-am să-nţeleg, de ce se apucă oamenii, de văzut căpiţele, din ochii altora, dar nu şi lemnele, care ar fi de ajuns, pentru vreo cinci acoperişuri, din ochii lor. De ce?!?!
Şi postarea aceasta o începusem tot de multă vreme. Îi scrisesem numai titlul, dar m-am răzgândit.
Probabil că e greu să suportaţi, în preajma voastră şi celelalte organisme, pe care le auziţi că vor să adauge ceva şi nu pot.
Probabil că vouă nu vi se oferă dimineaţă şuncă, ouă, roşii, brânză, pâine.
Probabil că la amaiază nu sunteţi servite cu două feluri de mâncare şi pâine.
Probabil că seara, mai târziu de ora 18, nici nu vi se mai spune, despre sarmale, ciorbe, tocăniţe, pâine, fructe şi alte cele.
Sincer, eu vă-nţeleg, dar voi de ce aveţi impresia, că orice persoană slabă îşi doreşte să fie Bianca Drăguşanu? De ce e aşa de greu de priceput, că multe dintre persoanele slabe spun că s-au îngrăşat,cu bucurie, nu ca un vaiet? De ce aveţi impresia că noi, ăştia slabi, n-am făcut zeci de cure, de îngrăşare? De ce întotdeauna, persoanele plinuţe, au tendinţa de a întreba o persoană slabă, dacă mănâncă? Da, mănâncă, de multe ori chiar mai mult decât o persoană mai plinuţă.
Vă daţi seama că un om slab poate să fie la fel de sănătos ca un om gras sau că poate să fie la fel de bolnav?!?
Vouă vi se pare că merg oamenii, în jurul vostru, cu ADN-ul la vedere sau au geam, în dreptul stomacului?
Un om plinuţ, poate să fie un om plinuţ, pur şi simplu. C-a moştenit anumite gene, că n-a mâncat ce trebuia, că...multe, dar un om plinuţ, care mănâncă cinci pateuri deodată şi-i spune unui om de trei ori mai slab, că "aşa eram şi eu, ca tine, scândură", mi se pare chiar nesimţit.
Niciodată n-am să-nţeleg, de ce se apucă oamenii, de văzut căpiţele, din ochii altora, dar nu şi lemnele, care ar fi de ajuns, pentru vreo cinci acoperişuri, din ochii lor. De ce?!?!
Şi postarea aceasta o începusem tot de multă vreme. Îi scrisesem numai titlul, dar m-am răzgândit.
Si eu eram la fel ca si tine! Si tot asa ma intreba lumea daca si cat mananc. Am avut o perioada cand mancam chiar foarte mult si nu puneam nimic. Pai sa mananc acum ca atunci.......!!!!
RăspundețiȘtergere