Nebune minţi a făcut Dumnezeu

 
     Minus 25, 29, 13, 17. Ger, ger năpraznic. Ce pot spune, bună şi zăpada, bun şi gerul, bine că n-a fost toată iarna aşa, dar, zău, că-mi dă cu rest la nişte dileme.
   
     În ordinea aleatoare: 

 - minunat peisajul de la mare (mi-a dedicat şi Lillee ceva, de aici. Mulţumesc încă o dată). Pentru mine e minunat, pentru oamenii d-acolo, probabil nu. Poate mă lămuriţi voi, cum la -17 (plus vânt),doamna/domnişoara, care relatează de la faţa locului şi se vaită de gerul năpraznic, e îmbrăcată, de parcă ar sta să iasă ghioceii?
- fusei Duminică până-n muncipiu şi din căldura unei maşini zării nişte doamne şi nişte fătuci minunate.
     a) cu mănuşi (d-alea groase, cu un singur deget), fulare kilometrice şi capul descoperit.
     b) cu geacă (sau ce o fi) deasupra mijlocului, fular kilometric (am şi eu, da, recunosc) şi adidaşi 
     c) cu haină încheiată până la piept, pielea la vedere şi pletele fluturând.
- persoane, care de teama de a nu părea şi mai plinuţe decât sunt, care preferă să tremure şi nu-şi iau pe sub blugi decât straturile de piele (caz concret). Apropo, din câte ştiu, blugii ţin rece.
- persoane, care de dragul frumuseţii, au degetele congelate. (tot concret)    
   Minunate peisaje de iarnă, mai ales cele cu gene rimelate cu promoroacă şi urechi roşii.
   Uite-aşa mi-aduc aminte de Haiducii lui Şapte cai, în fiecare dimineaţă, când ajung la serviciu şi văd femei, care-au pe cap doar o bentiţă şi pielea mijlocului la vedere. De ce-mi amintesc de acel film? Pentru că era o replică, la un moment dat, care suna aşa: "nebune minţi a făcut Dumnezeu şi le-a numit femei".
    Legendă: 
femei- persoane de sex feminin trecute de 25 de ani, nu fete de liceu. Unele dintre ele trecute chiar de 40.
poza e făcută, când nu erau atâtea minusuri, dar tot frig era, la ieşire din Gara de Nord. Ştiţi ce avea dra, acolo unde se vede pielea? Nu, nu chiloţeii (se văd şi ei), ci pielea gainii.
P.S-Poate că unele-s mai călduroase, nu zic ba, că şi eu plimb mănuşile în mână şi-n interior stau cu o bluză de bumbac, dar afară, nici rudele nu mă recunosc şi trec pe lânga mine.
P.S2- mă-ntreb, de ce oare s-or mai văita că iau pastile, de durere, de răceală, de tot felul de simptome?
P.S3- am o vorbă "decât să se lăfăie hainele-n şifonier şi mie să-mi danseze dinţii, mai bine să nu fiu recunoscută"
P.S4- nu vă imaginaţi greşit, nu-s eschimoasă şi sunt mult mai rezistentă la frig decât la căldură, dar niciodată iarna, n-am să-mi las la vedere publicului larg, o parte din pielea mijlocului.