Hai, că poate Dumnezeu ne bagă şi lemne-n foc

    Lăsând la o parte titlurile înfricoşătoare, despre iadul alb, alta mă frământă, dar nu aşa de rău, precum frământa mama cozonacii.
     "Oameni fără provizii", "oameni rămaşi fără lemne de foc" şi-n general oameni rămaşi fără multe. Eu nu contest că-s unii oameni amărâţi, nu, din contră, cunosc oameni, care chiar muncesc şi nu se ajung, dar asta cu proviziile şi materialul lemnos e deja peste puterile mele de înţelegere. Păi, cum să stai la sat şi să n-ai tu nimic p-acolo, prin cămară? Cum? Sau, dacă ai încălzire pe lemne, cum să nu te pregăteşti din timp?!?! Asta nu pricep. Mă-ntreba Sâmbătă cineva tânăr, dacă mai am lemne, că nu mai are. Apoi, cu ce-s de vină eu, că astă vară, decât să stau pe şanţ, preferam să mă recreez, spărgând lemne, deşi centrala pe gaze îşi face treaba foarte bine. Aşa-i şi cu proviziile, cine-i de vină că mulţi şi-au lăsat pământul pârloagă? Nu mă refer neapărat la pământul din câmp, ci la cel de pe lângă case. Aaaa, că i-a intrat greşit, ţăranului român (şi nu doar lui), democraţia-n cap şi e greu să mai planteze o roşie, când are la butic bulion la sticlă, e altă poveste, nu?
     Şi nici că-s drumuri blocate şi în locurile,unde a viscolit, zăpada e foarte mare, nu contest, dar tot nu cred că e peste tot, aşa cum zic ei. Dacă după prima zăpadă viscolită, aş fi pus două poze cu zăpada din ograda mea, multă lume m-ar fi compătimit, neştiind că în realitate nu era chiar "iadul", care apărea în poze.
    Zău, dacă generalizez, dar zău, dacă îmi pot şi răspunde la multe dileme d-astea.