Câteva cuvinte, amintiri mai multe

     Nu ştiu cum, dar prima dată am zărit-o la Bianca şi-abia apoi la Cris-Mary. MadMe ca-ntotdeauna a fost promptă şi-acum sosesc şi ale mele.
        Cinci cuvinte, care-mi trezesc amintiri Şi nu orice fel de amintiri, ci din copilărie. Hmmm, păi, eu zic să pun cuvintele, pe care le-au pus ele şi apoi să pun un singur cuvânt de al meu.
-iarbă- marginea terenului de fotbal şi locul unde ne încălzeam, stând în cap sau în mâini. De ce marginea? Pentru că eu jucam fotbal la poartă si pe stradă era drum de pietre, iar iarba era pe şanţuri.
-caiet- caietele de cântece
- radio- Ilieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Dobreeeeeeeeeeeeeeeeeee, etape, meciuri, cenaclu, baterii, Europa Liberă, Vocea Americii, teatru radiofonic, cotele apelor Dunării, Top Românesc, Titus Andrei, Teoharie Coca Cosma, "aici Soare, la Craiova plouă" (Nicolae Soare, într-o etapă") şi multe, multe alte nume
-gresie- pătrăţelele acelea, din pod, care ar fi trebuit să fie într-o baie, dar cum legea interzisese ceva, noi aveam cada şi gresia, în pod, nemaiajungând să fie montate în camera de baie.
- şampon de urzică- perniţele acelea mici şi o întămplare. Vară fiind, spre sfârşitul unui an de grădiniţă, urcam cu MIRC spre casă şi, cum începuse o ploaie de vară, îmi vine ideea genială, de a ne spăla mergând. De bani ne luasem citronadă la plic şi-o mâncasem aşa (jur, c-acum , am gustul ăla acrişor, pe limbă) şi doar ne gândeam la şampon, c-am folosit săpunul de la trusă... Ne-a limpezit ploaia, că ne-a prins sor'mea, pe drum şi restul de 1 km l-am parcurs în şuturi. Eu primeam, MIRC primea, sor;mea dădea. Bine, nu dădea aşa rău.
Şi de la madMe acum:
munte Sinaia. Pe vremea aia, când ziceam munte, ziceam Sinaia, mai apoi, după ce am traversat Transfăgărăşanul, totul s-a schimbat.
sanie- nelipsitele vehicule de irană, din curte mea. Aveam, pentru pârtii diferite şi scopuri diferite, dacă eram conducător de bob, o luam pe cea mai mică, dacă eram în bob, luam una mai mare, dacă mă dădeam singură (pe burtă, în picioare, în fund) luam una, tot mare, dar diferită, pentru picioare. Ieşeam din curte şi-mi făceam vânt, coboram prima vale, mai fugeam de două ori şi iar un vânt, până ajungem aproape de şosea.
pantof- nu-mi aduc aminte de ai mei, decât de nişte sandalae, pe care le-aveam dublură (dacă pot zice aşa) şi una am pierdut-o, pe Transfăgărăşan, din cauza răului de maşină. A oprit tata într-o parcare, m-am dat jos, aveam o pasiune să merg desculţă, le-am lăsat lânga o masă şi acolo au stat, până le-o fi luat cineva. Mia-mintesc de pantofii mamei, tocuri cui, diverse forme şi culori.
prăjitură- nunţi,castroane, MIRC şi Sanda Marin. Nunti, pentru că-mi aducea tata mereu şi eu mă trezeam de fiecare dată să văd, dacă mi-a adus, desi nu mâncam :)) şi castroane, pentru că-mi plăcea să ling castroanele, de cremă.MIRC, pentru că a fost cel care bucătărea cu mine bezele (prima dată nu le-a mâncat nici câinele, de acre ce erau). Sanda Marin pentru cartea de bucate.Pentru că da, toate  le găteam, atunci, după carte, doar că improvizam la ingrediente.
etichetă- cărţi, caiete, coperţi şi ciocolată. Etichetele acelea, cu albastru pe margine, cărora le dădeai cu limba să le lipeşti şi ciocolata rotundă cu Scufiţa Roşie.
Şi-acum, cuvântul meu:
ciocolata cu brânză- ciocolata de mai sus, care peste poleială, avea o etichetă din Scufiţa Roşie, pe care o transformam în ceas şi pe care o mâncam cu brânză (cicolata,nu eticheta).