Şi-am rămas prieteni pe viaţă

Era o vreme, când chiar făceau o mâncare bună acolo şi nu erau produse de la 1 la 50 de lei.Aş fi făcut eu poze, mai de aproape, dar mi-a fost teamă de cei trei "seminegri" mititei.
Ieri, m-am agăţat de orice. De orice m-ar fi făcut să zâmbesc. Şi m-au făcut să zâmbesc, pozele de mai sus, un mic martor de-al lui Iehova, care chiar, dacă m-a văzut răvăşită aşa, tot mi-a zâmbit de vreo trei ori şi-un băieţel, care avea 4 ani şi 8 luni şi pentru care mi-am şters lacrimile-n tren.
"Auzi, e-adevărat că trenul are gură? m-a întrebat el, de la ceva distanţă, că nu eram vecini de canapea.
E-adevărat, i-am zis
Cine ţi-a spus ţie asta?
Păi, mi-a spus tata, că are ochi, are nas, are gură.Are chiar şi urchi ca să ne audă ce vorbim.
Nu e adevărat, tatăl tău te-a păcălit.
Nu, ce taţii păcălesc?
Păcălesc câteodată, că al meu aşa face.
Auzi, tu ce crezi? l-a întrebat pe un domn mai în vârstă.
Cred că are.
Nu, ascultă-mă pe mine, n-are, e doar un nene, care mişcă trenul.
Apoi, i-am dat cele două bilete, pe care le făcusem la dus şi i-am promis că la coborâre i le dau şi pe celalte două. Şi i le-am dat şi "am rămas prieteni pe viaţă" şi-n timp, ce aşteptam pe hol, s-ajungă trenul în staţie, l-am auzit întrbând "auzi, auzi, îmi dai şi mie un bilet? Decât să îl arunci pe jos, dă-mi-l mie că o fată drăguţă mi-a dat două mai devreme".
"Şi-am rămas prieteni pentru totdeauna". El la Comăneşti şi eu aici.
P.S- nu l-am întrebat câti ani are, l-a întrebat naşul, când a văzut că avea propriul bilet. Ştiţi de ce avea bilet, deşi nu era trecut de cinci ani? Pentru că doamna, care-l însoţea (nu era mama lui) a spus că băiatul vrea la geam şi pentru asta i-a luat bilet la geam, ca să nu fie nicio discuţie cu nimei, amândoi stau la geam şi aşa nimeni nu va avea de suferit. Câţi or face asta? Nu cu biletul, până la o anumită vârstă, ci cu necearta şi cearta.