Ştiţi vorba aia cu facerea de bine? O ştiţi? Ei bine, din păcate, situaţia e cam de când e lumea.
Am ascultat azi o poveste, poveste de neadomit copiii, poveste despre viaţă, poveste, care sună uite-aşa:
"Dumnezeu a chemat odată la masă toate virtuţile: Bunătatea, Simplitatea, Adevărul, Credinţa, Dragostea, Speranţa, Mila, Bunul-simţ, Delicateţea, Generozitatea, Smerenia... Şi ele, răspunzând invitaţiei, s-au arătat pline de bună-cuviinţă, se recunoşteau şi stăteau de vorbă ca bune prietene. Două însă, cu toate că erau aşezate alături, nu vorbeau între ele. Deloc. Acestea erau Binefacerea şi Recunoştinţa. Le-a întrebat Dumnezeu:
-Voi de ce tăceţi?
- Nu ne cunoaştem, au răspuns, nu ne-am întâlnit niciodată până acum!". Şi-atunci, Dumnezeu a rămas uimit.
Ştiţi vorba aia? Nu o ştiţi? Mai bine, dar poate nu uitati de asta:
"Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb,îl va vedea, ~După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb,îl va vedea."[Coran, 99:7-8] - copy/paste de aici.
Și deși a trecut ceva timp de când s-a spus prima data povestea asta, nici acum Binefacerea și Recunoștința nu se prea cunosc.
RăspundețiȘtergere