"Ce ţi-am cerut Doamne şi ce mi-ai dat?"

         Sau poate ai crezut că, dac-am fost sorcovită şi mi s-a urat să fiu "tare ca piatra" şi sunt? Ei bine nu, până şi pietrele se "inmoaie". Ştii câte modalităţi de a sfărâma o piatră sunt? Nu ştii? Nu cred, că doar le ştii pe toate. Aaaa, nu stai pe net? De ce? La cum a evoluat omenirea, oricum Raiul e gol şi e bătaie la uşa iadului. Oricum, poate e delegat Sfântul Petru să se ocupe şi de partea asta. Sau, dacă nu el, macar Ivan Turbincă si tot s-o ocupa cineva.

          Ce ţi-am cerut Doamne, şi ce mi-ai dat?
          Îmi dai cât pot să duc, nu?
          Ei bine, ţi-aminteşti că puteam duce un sac de ciment ca pe o floricică? Acum vreo două săptămâni, dacă n-aveam alt ciment turnat sub picioare să ştii că mă duceam cu tot cu sacul din spinare. Înţelegi ce spun eu aici? Cam aşa e şi cu viaţa, acum nu mai pot să duc totul, zâmbind. Da, bun, recunosc, zâmbesc, pentru că vreau să-l văd pe tata zâmbind, zâmbesc, pentru că vreau să o aud pe mama vorbind, zâmbesc, pentru că vreau să o văd pe sor'mea optimistă, zâmbesc, pentru că vreau să-i văd pe oamenii la care ţin, neafectaţi de ceea ce se-ntâmplă, dar Doamne, crede-mă, că-n faţa unor străini nu mă mai pot abţine din plâns, chiar dacă străinii vor spune "o altă nebună". Nu-mi pasă, dar undeva trebuie să plâng,
         Sunt optimistă? Cred că mai am o fărâmă.
         Ce ţi-am cerut Doamne şi cât îmi mai dai?
         Ce îţi cer? Azi, măcar azi, îţi cer ceva: dă-i ei putere, dă-le lor putere şi dacă mai ai, dă-mi şi mie.
         Mă doare inima la propriu. Mda, ştiu, inima nu doare, ci doar muşchiul de miocard. Mi-a rămas asta întimpărită de la domnul Dincă, dar muşchiul ăla câteodată am impresia că cedează.
          Vrei ceva la schimb? Am mai zis-o şi o zic, atâta timp cât n-am să depind de cineva apoi, îmi poţi lua orice. Şi mai ştii ce? Poţi să-mi iei şi sufletul, sunt dispusă să mă mărit şi fără să iubesc, dacă mi-ai cere asta, numai să ştiu că ea va fi bine.
          Să mai semnez, cu roaba lui Dumnezeu ...? Nu cred, ştii prea bine cine sunt şi ce îţi cer, aşa că, te rog ai grijă ce îmi dai.
          Gândeşte-te un minut la mine, azi, că eu mă gândesc la tine o viaţă.