Bun, rău, bine, prost, doar tu alegi

            Voi credeţi în ceea ce-i scris din Coran, pe blogul lui Hector?
"Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb,îl va vedea, ~După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb,îl va vedea."[Coran, 99:7-8]
             Ei bine, eu cred, chiar dacă la dânsul acum e o postare,care m-ar face să nu cred.

              Povestea începe undeva la sfârşitul anului 1966. Ea, tânără, frumoasă, cea mai mică dintre copii, revine de la şcoala profesională, făcută tocmai la Lugoj, în satul natal, undeva prin Prahova. El, tânăr fiu de primar, exact ideea de ţânăr "beizadea" din zilele noastre. Frumos, înalt, cu bani, dar hoţ. Hoţ la propriu. Nimic nu-i lipsea, dar nu se putea abţine să nu plece acasă fără o "amintire" (a furat el muşchiul de la porcul socrilor, după ce le adusese-n dar un coş cu bunătăţi, a furat pantofii de naş ai cumnatului, a furat cârnaţii altui cumnat, a furat vinul primului cumnat, când acesta era la o cumetrie, a plecat din restaurant cu haina altuia, pe sub paltonul lui, etc- repet, nu-i lipsea nimic). Vroind a-l potoli, parinţii îi găsesc o fată bună (da, pe ea) şi de-aici începe "asediul" lui. O floare, o plimbare, o bomboană, o bragă şi uite-aşa în vara lui '67 făceau deja nunta. Ooo, nuntă nemaiîntâlnită pe meleagurile lor, na, prima dată era primarul socru mare. Timpul a trecut, mierea s-a dus, furturile s-au înteţit, ea s-a săturat şi-ntr-o zi de toamnă a lui '69 şi-a luat copilul şi-a revenit, în curtea de unde plecase.  Cum a păcălit-o că vrea să se împace şi a luat-o cu maşina de la serviciu, când ieşea de la schimbul doi, ca să meargă împreună la un han, pentru a discuta la un pahar de Pepsi, dar a bătut-o împreună cu "femeia lui" din acea vreme şi-au aruncat-o apoi în pădure, de au salvat-o militarii, e altă poveste.
                 Timpul a trecut, tatăl s-a dus cu regretul că tinerii lui flăcăi n-or să fie niciodată aşa cum şi-a dorit. Unul făcea în continuare găinării, iar celălat lucra la nivel un pic mai înalt.
                 Timpul tot nu s-a oprit, femeia lui de atunci a devenit femeia lui oficială, au adoptat împreună o fetiţă, dar relaţia s-a terminat la fel de brusc ca şi prima. Femeia s-a măritat cu altul, care îi aplica o corecţie cel puţin o dată pe săptămână, el, tnărul beizadea, a mai avut câteva tentative de împacare cu prima, care de dragul băiatului, a şi cedat, dar într-un final relaţia lor s-a sfârşit. Anii de dupa legile 169/97 şi 18/98 i-au prins despărţiţi, dar conform unor alte legi, băiatul lui din prima căsătorie avea dreptul la moştenire, precum şi fiica adoptivă avea dreptul la moştenire. Numai că, odată cu plecarea lui dincolo, fratele, rămas acum fără niciun obstacol, s-a cam jucat cu vâlvătaia. Şi s-a jucat de multe ori, până când lăcomia l-a îndemnat să se joace la nivel şi mai înalt. Pe scurt, acum aproape patru ani a încheiat o tranzacţie, în urma căreia a încasat 1.500.000 euro (îhî, ai citit bine,suma reală fiind chiar mai mare cu un pic). Staţi aşa, că n-a fost singur, nu, o doamnă a schimbat ceva şi dintr-un 5 au rezultat trei de 4, altul a schimbat altceva si uite-aşa s-a ajuns la ziua aia fericită. Ce le-a dat nepoţilor? Le-a dat ceva, doar ştia ce declarase. 
              Cam asta e pe scurt, am trăit una din zilele, în care nu regret că nu mi-a fost frică, una din zilele, în care chiar simt că încă se face dreptate.
              Legendă: în poză sunt tinerii de odinioară, mirele e cel dus dincolo, iar naşul e celălalt.
              Ceva amuzant: la câteva zile după încheierea tranzacţiei, soţia proaspătului milionar vindea fructe îtr-una din pieţele municipiului. (ce să-i faci, greu să iasă din sânge precupeţia asta).
            Altceva: ce nu înţeleg eu din treaba asta e de ce doamna, care a schimbat înscrisurile, în registrele primăriei, a primit pedeapsa cu suspendare?! Pentru că a colaborat? Posibil, că doar, acum doi ani, la o nuntă fiind spunea aşa "şi ce dacă au început urmărirea, iau cu suspendare, cu siguranţă, dar banii primiţi tot îmi ajung o viaţă, că am ştiu ce să fac cu ei".
             Dacă mai sunteţi p-aici, vă reîntreb:

Voi credeţi în ceea ce-i scris din Coran, pe blogul lui Hector?

"Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb,îl va vedea, ~După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb,îl va vedea."[Coran, 99:7-8]

             Eu, da, din toată inima şi-aşa cum eu plătesc pentru răutăţile mele (ce, credeaţi că eu nu fac răutăţi? Niciun om de pe pământ nu-i atât de bun pe cât se crede), oricine va plăti pentru răutăţile făcute.