Soarta şi îngâmfarea schimbă destinul

În locul, în care-mi tocesc coatele o parte din zi (cea mai puţină parte din zi, făcând un calcul acum) se ascultă zilnic alt post de radio. De ce? Nu ştiu, că nu-mi tocesc coatele de multă vreme, dar conform spuselor unei fete "au fost discuţii mari pe tema muzicii" şi aşa s-a ajuns la compromisul ăsta.

Azi, ca de altfel acum câteva zile, fu rândul unui post de radio, pe care-l ascultam cu mult drag acum doi ani, dar care s-a pierdut undeva pe drum. De ce? Probabil că răspunsul nu îl ştiu nici ei.
Vedeţi voi, era un post fain şi-mi plăcea, zău, până într-o dimineaţă şi recunosc că am încercat alte câteva zile, să tot fi fost vreo 14, dar nu s-a mai putut.
Şi mai vedeţi voi, într-una din zilele astea, unul dintre cei rămaşi îmi explica de ce şi mai ales cum stă treaba cu prestatul de dj la radio. Şi zău, recunosc, foarte superior mi se părea că se crede, când îmi explica şi chiar i-am zis-o. Poate tinereţea, poate elanul, poate dragostea faţă de conducere sau poate dragostea faţă de locul de unde îşi câştiga o pâine l-au făcut, să-mi spună atunci cuvintele acelea, dar dacă apreciai un om, pe când lucrai cu el, de ce să spui vorbe urâte apoi?
Uite, vedeţi voi iarăşi, d-aia-mi veniră azi în cap cuvintele astea, că toată ziua am auzit numai muzica la postul acela, nici macar o ştire, nici măcar o voce de dj. De fapt ba da, era vocea, dar numai la reclame. Şi-atunci m-am întrebat, de ce să fii îngâmfat, să te crezi, să spui că fostul coleg nu ştia să facă radio şi că fata, dacă a fost instruită de el, era în aceiaşi situaţie? De ce? Oamenii aceia  încă fac radio, dar tu, tu unde eşti?