Era o vreme, când îmi plăceau reclamele.
Acum, rar se nimereşte vreuna, care să mă gâdile. Bun, ce-i drept şi tv-ul e băgat în seamă numai pentru anumite emisiuni şi recunosc, de multe ori le prin mai mult ca înregistrări pe net, dar tot mai aud câte una, mai ales când stau în bucătărie (vă rog să citiţi bine stau în bucătărie, că n-am zis nimic de gătit).
"Maria nu mi-a dat cămaşa înapoi"- aha, nesimţită, ce să mai, dar cine te-a învăţat că se împrumută haine? Şi Maria?!?! Pe ea cine a învăţat-o că doar, dacă te caută posesorul unui lucru, trebuie să-l returnezi? Hai, că apare o soluţie magică (pe cuvânt, dacă am reţinut la ce fac ele reclamă) şi gata, fetili se împacă, dar de ce a fost nevoie de o terţă persoană? Ăăăa, aud? Cum rămâne cu greşeala recunoscută? Ăăăă, aud din nou? Că eu învăţăi din reclama asta că ori aştept ca cineva să uite de lucrul, pe care mi l-a dat, ori dă-i Doamne să apară o salvare, că până atunci evit persoana.
Doi: la postul de radio, despre care spuneam, un anunţ sună cam aşa "cauţi de lucru? Firma S angajează bla, bla, bla...". Asta nu-i nimic rău, mai ales pentru vremurile, pe care le trăim, dar mie-mi sună mai mult a reclamă decât a anunţ. De ce? Simplu, pentru că şi acum doi ani, şi acum un an şi zilnic, anunţul sună la fel şi să nu-mi spuneţi mie că angajatorii aceia chiar n-au găsit angajatul model, mai ales că e în domeniul curăţeniei.
Aia cu împrumutatul era la detegent parcă, Maria îi pictase bluza și nu vroia să o returneze așa.Tembelă reclamă. Cam ce ai înțeles tu am înțeles și eu...
RăspundețiȘtergere@madMe- aha,bine ca nu-s singura ;)
RăspundețiȘtergere