"Hasta la vista beibi"

Vine un moment în viaţă, în care hop, gataaaaa, pică fericirea/năpasta pe capul tău si nu te laşi până tu şi ea sau tu şi el, depinde de caz, nu deveniţi una singură. Una familie, aşa ca o completare, pentru neînţelegători.
Şi nu ştii cum să-ţi afişezi fericirea asta, cum să mulţumeşti Domnului şi cum să îţi arăţi tu dragostea pentru jumătatea ta tuturor, numai că trece o altă vreme, cu bune şi rele sau numai cu bune sau rele, depinde tot de fiecare şi jumătatea parcă nu s-ar mai îmbina la fel, parcă n-ar mai fi nici măcar sfert. Hai, că poate totuşi se schimbă, hai că uite ai ajuns să nu vă mai cunoaşteţi. Na, ce poţi să faci acum? Unul în stânga, altul în dreapta, o strângere de mână, urări de bine şi "hasta  la vista beibi".

Mda, dar vedeţi voi, câteodată dintr-o jumătate şi o altă jumătate rezultă un întreg şi-o altă jumătate pentru cineva , peste ani. Adică, în traducere, din alipirea asta a doi adulţi, poate ieşi câteodată şi-un pitic. Şi piticul creşte proporţional cu răcirea relaţiilor dintre adulţi. Ei bine, ce faci acum? Ce faci, dacă nu îţi mai fâlfâie călcâiele după jumătate? Staţi în continuare pentru copil sau "hasta la vista beibi"?
E, asta e dilema mea.
Din păcate, de-a lungul anilor (mulţi, puţini, cine mai ştie) am întâlnit ambele cazuri şi zău, cei ce rămân împreună doar pentru copii fac cea mai mare prostie. Habar n-au cât suferă un copil, care  asistă la "răceala" părinţilor, ei sunt ocupaţi cu altele.
Varianta a doua: Sănătate şi drum bun? Bun. Copilul rămâne la unul dintr ei, ce face exjumătatea? S-apucă de îndoctrinat copilul şi iar nu-i bine. Poate s-o îndepărta copilul de celălalt acum, poate va crede, dar sigur peste o vreme va vedea şi singur realitatea.
Jur pe roşu, pe negru, pe bleumarin, dacă înţeleg părinţii , care se folosesc de copii, pentru a răni exjumătatea. Şi mai mult decât atât nu-i înţeleg pe cei care chiar n-au nimic de reproşat celuilalt, ci din vina ambilor s-a ajuns la separare.