duminică, 9 octombrie 2011

Duminica egal poezie


Cu toamna n odaie
Ion Minulescu
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie…
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre în odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam…
Am privit în jurul meu si-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie când mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”
Si femeia cu privirea fumurie
A intrat suspecta si umila
Ca o mincinoasa profetie
De Sibila…
A intrat…
Si-odaia mea-ntr-o clipa
S-a încalzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipa
Si cu sarutarea Toamnei, care mâine
O sa moara… vai!…
Bolnava de gripa…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Preia legatura si exprima-te liber/a.Cu toate astea, daca nu iti place,injura-ma pe mine,nu pe rudele mele si mai ales nu ma trimite unde am locuit noua luni. Fii original/a!
Aaaa,da, imi rezerv dreptul de a selecta comentariile,asa ca, daca esti de pe un anumit site porno si insisti in a-mi ridica in slavi postarile,iti spun ca "niciodata nu iti va fi aprobat vreun comentariu.Orice reclama se plateste,macar citind ceva interesant."