Mie-mi plac oamenii.
Oamenii, care îşi dau cu părerea despre nebuniile din România, dar care habar n-au cum este în alte părţi.
Oamenii, care spun că la alţii e mai bine, că la alţii e laptele pe stradă şi mierea vine din cer, dar are i-au vizitat pe alţii doar ca turişti. Una-i viaţa ca turist, alta e să trăieşti printre ei.
Şi-mi plac oamenii aceia care se plâng cât de drastic e regimul lor. Da, e greu de ţinut un regim, e greu să deschizi frigiderul, să păseşti printre legume şi fructe, să te uiţi la porumbul fiert că la un bibelou şi să n-ai voie să te atingi de nimic. Ce nu înţeleg eu şi de ce m-am săturat de lamentările unora? Păi, dacă tot nu-ţi permite regimul, dacă tot nu găseşti, dacă tot te vaieţi că nu mănânci pâine, că-ţi face rău, din cauza diabetului, cum poţi să bagi 3 beri pe zi? Şi nu 3 beri dietetice, nu, ci 3 beri normale.
Îmi plac oamenii pe naiba, nu-mi plac deloc oamenii ăştia şi m-am săturat de sclifoseli şi tânguieli, dar în acelaşi timp să nu facă nimic.
