Când am fost la peşte, acum ceva vreme, am prins...
un răsărit de Soare, nişte aterizări de păsări, o piele mai colorată, oboseală, nişte peşte (de fapt am avut onoarea să prind chiar prima) şi mult râs.
Tovarăşa mea de pescuit a fost copila fantastică (poate oi pune şi poze cu ea în acţiune), aşadar râsul a fost nelipsit. Bonus sfaturile despre şi mai ales cum trebuie să pescuiesc.
La un moment dat auzim cuvântul acela, ce rezultă în urma combinării dintre mălai, apă, sare şi câteodată ulei. Numai că în varianta ei suna altfel, atât de altfel, încăt m-am chinuit să o provoc să zică iar şi-n faţa camerei.
Dialogurile noastre sunau cam aşa:
Altă zi, altă locaţie
- Andreea la ce am dat noi, când am fost la peşte?
- La beţe. (E că-i la fel de minunată?. Alt răspuns potrivit)
Am reuşit într-o noapte:
