Săptămâna trecută, dimineaţa, în timp ce mă pregăteam să plec, ascultam şi Observatorul de pe Antenă, când la un moment dat, doamna/ domnişoara, ce prezintă s-a amuzat pe seama perlelor de la bac. Nu mult timp peste, tot dânsa a spus "e totuşi răcoare pentru Iunie, luna lui cuptor" şi mă gândii aşa: asta nu-i tot o perlă? Nu, probabil a fost un diamant.
Tot săptămâna trecută, am văzut in subtitrarea de la Crimele din Midsomer, " el i-e cel...".
Şi sigur mai aveam ceva, dar clar am şi eu nevoie de pastilele alea de memorie.
Cert e că ne-am dus de mult, în fundul prăpastiei şi n-am făcut niiunul nimic.
Pe net toţi ne dăm deştepţi, culţi, citiţi, neascultători de manele, neprivitori de otv, dar căţi recunosc, că s-au uitat măcar o dată? Pentru amuzament, de plictiseală, din orice motiv, dar tot au trecut câteva secunde p-acolo.
Râdem de perlele de la examene, dar cu ţoţii scăpăm câteodată adevărate bijuterii.
Apostrofăm greşelile altora, dar nu suntem capabili să le vedem pe ale noastre şi când suntem apostrofaţi, tot noi ne supărăm.
Zilele astea n-am auzit şi eu un părinte, acre să spună "da, o parte din vină o port eu, că nu m-am ocupat prea mult de copil; o parte o poartă copilul şi o alta parte alţii". Nu, zilele astea am auzit numai acuze la adresa altora.
