Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat,o maşină de lux.
Înschimb au lăsat alta.
O proprietară a fost fericită, un proprietar nu.
A doua zi aflam asta.
Se poate, nu?
Se poate, dar numai în anumite cazuri, depinde de proprietar. În 2006 o cunoştinţă şi-a ajutat sora să ducă acasă o mobilă, a lăsat Dacia în faţa blocului (undeva pe Democraţiei) pentru 15 minute. Nu a mai găsit-o nici azi. De ce? Uite d-aia, pentru că depinde de numele proprietarului.
În miliţie se fac reduceri de posturi, poliţiştii locali sunt mutaţi la zeci de kilometri depărtare, se închid secţii, patru din cinci sunt corupţi.
Trăiesc într-o localitate, unde spargerile de locuinţe sunt nelipsite. Tot în perioada, în care şi maşina "jmecheră" s-a evaporat, s-au spart patru case (aşa au luat şi maşina, au intrat într-o casă, unde propietarii tocmai dădeau o petrecere, au luat cheile de pe masă şi duşi au fost). Nu-i nicio noutate, partea şi mai proastă e că au prins mai mult curaj, intră în casă, chiar dacă proprietarii sunt prin preajmă (tatăl unei gimnaste cunoscute era într-una din seri, în casă, când a auzit zgomotul, a crezut că s-a întors fiul lui acasă, dar văzând că nu mai vine, a ieşit pe hol. A urmat o secvenţă de filme, omul a trecut, hoţul era în bucătărie, omul a trecut pe lângă, abia apoi realizând, exact ca-n filme. Când a revenit, şi-a luat o uşă direct în plin. "Domnişoară, am văzut stele multicolore, pe bune, dar bine că am scăpat doar cu atât", aşa mi-a zis).
Varianta cu acţionatul la pont, a picat în multe cazuri. Acum câteva luni, când au prins un hoţ d-ăsta (fusese eliberat condiţionat, cu două săptămâni înainte), miliţienii au rămas uimiţi, când răspunsul la întrebarea "dar de unde ai ştiut tu, unde să acţionezi?" a fost acesta "eram în drum spre casă şi-am ajuns aii. Câteva zile am colindat şi-am studiat casele mai mari, am văzut unde e activitate, unde e mişcare şi-apoi am acţionat. Simplu".
În prezent patru nopţi, patru case.În viitor nu se ştie.
Cine-s vinovaţi?
Tot în zilele din urmă, asistam la o discuţie despre azil (acum, dacă vă interesează, să vă spun şi părerea mea: sunt bune, decât să laşi să se chinuie o persoană cu probleme fizice sau pisihice, decât să îţi baţi joc de ea, mai bine o duci la azil. Eu am văzut oameni, care erau lăsaţi să se chinuie, pentru că nepoţii sau copiii se foloseau de pensia lor şi pe ei îî lăsau să facă orice. Dacă interveneau alte persoane, nu le lăsau să dea vreun ajutor. Într-unul dintre cazuri, o persoană a sfârşit dând foc casei, de aici rezultând şi explozia unei maşini şi avarierea alteia şi a altei case). Discuţia pornise în urma următorului banc local "vrei să scapi de Q, du-l la azil, în maxim o săptămână s-a terminat".
Azi văzui asta.
Sincer, tot respectul meu pentru doamna, care a făcut plângerea şi toată sila, pentru ceilalţi copii, nepoţi sau alte rude, pentru cele două persoane, pe care le cunosc şi lucrează acolo şi pentru restul personalului. Nu-mi spuneţi mie, că ei nu sunt vinovaţi. Sunt, primii sunt pentru că i-au dus acolo şi duşi au fost (am şi eu rude, care şi-au dus alte rude la azil, dar la cel mult două săptămâni sunt acolo şi au habar cum sunt cazaţi, măcar- nu, nu acest azil), iar angajaţii ( ăştia doi, pe care-i cunosc eu, n-au studii în domeniu) sunt vinovaţi, pentru că au tăcut. Cât suflet să ai, ca să taci şi să faci asta? Cât? Una dintre angajatele de acolo are unul dintre copii, elev la o şcoală specială, şcoală cu internat cu tot şi nu mă pot gândi cum nu s-a gândit măcar o clipă, cel puţin la faptul că fiul ei ar putea fi tratat la fel. Pentru ce? Pentru 1400 ron salariu? O să ajungem să ne mâncăm între noi, atât de inumani am devenit.
Cine-s vinovaţii? Noi toţi, pentru că iubim atât de mult verbul a tăcea ...
şi mă-ntreb, dacă vom reacţiona vreodată.