Din meniul zilei

Sunt multe întrebări, pe care nu le suport, probabil, precum întrebările mele nu sunt suportate de către alţii.
Dar aşa simt cum mi se transformă şira spinării, când aud întrebări legate de mâncarea preparată, de ai impresia, că-s apretată, aşa de dreaptă stau.
Serios, acum, de ce ai întreba,pe altineva, despre ce a gătit şi nu ai întreba direct partenera/ ul, jumătatea/sfertul vieţii, pisi, iubi, etc? N-ai jumătatea vieţii? Nu-i bai, întreabă-te pe tine. Ai jumătatea vieţii, dar nu îţi dă atenţie, consideră că nu-i problema ei/ lui, iar nu-i bai, găteşte ce îţi place ţie şi când va face mofturi, sigur ai să găseşti un răspuns pe măsură. Hai, că nu-i nevoie să îţi spun eu ce şi cum, te descurci tu (acum, depinde, dacă stai cu încuiata/ul pământului, să nu îţi iei vreo cratiţă în cap).

Nu înţeleg orice aş face, de ce dacă te-ai plictisit de anumite feluri de mâncare, nu înecrci altele noi, decât să întrebi pe alţii. Să presupunem că acea persoană îţi va spune că a gătit călcâie de melc împănate cu garnitură de genunchi de broască. Să presupunem că prepari şi tu asta şi îţi şi reuşeşte, dar surpriză, nici ţie, nici partenerei/ului nu vă place. Nu era mai bine, să prepari tu o tocană de urechi de furnici? Eu zic că da.