Din amintiri citire

De ce spun Wc (vecinul costel) şi nu toaletă?
Pentru că, de fiecare dată, când încerc să spun toaletă mi-aduc aminte de ce-mi povestea o mătuşă, din tinereţea ei. Învăţa la Lugoj, să devină ţesătoare şi sosită în vacanţă cu fetili au mers la bal. În drum spre bal, le-a trecut nevoile şi au apelat la o doamnă salvatoare, aşa i-au zis "vrem şi noi la toaletă tanti Veta" şi le-a dus. Le-a băgat întâi în casă, au traversat un hol, au treut prin sala mare şi-n tot acest timp, în mintea lor rulau gânduri, gânduri, despre avuţia femeii. Pe vremea aia, dacă aveai baie în casă, te încadrai printre ei avuţi, numai că, odate ajunse în dormitor, doamna le-a zis "uite toaleta" arătând spre mobila cu oglindă. Au rămas fetili, precum elefantul la dentist şi-au zis toate deodată "la wc tanti, nu la aranjat de ploape". Răspunsul a fost pe măsură "apoi, dacă voi v-aţi modernizat p-acolo, eu am rămas la fel. Trebuia să ziceţi că faceţi pe voi şi vă duceam direct în grădină, că nu m-a pălit bogăţia între timp".
Pentru că tot mi-am amintit de asta, să vă spun că, în fiecare zi, de la o vreme, văzând încă tufele rămase de la Sf Gheorghe, prin anumite porţi (uscate, urâte), râđ şi mă gândesc numai la GGG şi telefonul primit de soţia lui,  GM, într-o seara de vară
-Alo, bună seara, familia G?
- Da.
- Cu domnul GG vă rog.
- Nu este, este plecat din ţară.
-Şi când revine?
- Nu se ştie, poate luna viitoare, poate peste două luni..
- Cummm?!?! Are un concert la Sighişoara în zilele următoare şi vroiam să ştim, daă poate onora şi o invitaţie în Israel.
- Aaaa, dacă e vorba de omul cu dragostea, care dacă nu e, nimic nu e, nu locuieşte aici şi nici n-a făcut-o vreodată.
Şi-apoi i-a înhis telefonul.
Sincer, eu n-aş fi făcut asta.
Am scris asta, să nu ziceţi că nu sriu nimic. De câteva zile, îmi flutură la idei prin cap, câtă apă e pe Volga şi-ajung la pc prea puţin pentru a scrie şi mai mult pentru a citi.